Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.
Regele lepros
Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana.
Cântecul sinucigașului
Aşadar încă o clipită;
funia e veşnica-mi ispită, –
ei mi-o taie.
Deunăzi eram gata şi deja
un pic de veşnicie-mi şi mijea
în măruntaie.
Ei mi-au întins o lingură,
o lingură de viaţă; dar, şi-n comă,
eu nu mai vreau nici una singură
căci nu-mi provoacă decât vomă
şi-o vărs… Eu ştiu că viaţa-i lină
şi bună,-ncât nu ai de ce te plânge,
că lumea e o oală plină, –
dar o-nţeleg cu capul, fără să-mi intre-n sânge.
Pe-alţii-i hrăneşte; pentru ăi ca mine
e toxică… Pricepeţi că-s şi biete
făpturi ce-o scuipă. Un mileniu şi mai bine
m-aş tot supune unei stricte diete.
Sonet către Orfeu
Ci asta e jivina care nu e.
Ei n-o văzuseră, iubindu-i, însă,
ținuta zveltă, coama, pas de mânză,
culoare-a ochilor ei calzi, – căpruie.
Dorind ceea ce nu era de-aieve,
dorința, iată, nu le fu-n zadar:
ei îi făcură,-ntr-înșii, loc și,-n dar,
i-l deteră, cu umbră și cu seve,
până se întrupă…Ci,-n crângul morn,
cu dor și vis hrănind-o, nu cu fân,
pe frunte,-i dete-n mugure un corn,
un singur corn, – pe care,-a străalint,
culcându-l, alb, pe-un feciorelnic sân,
fu prinsă-n claru-oglinzii de argint.
Traducere – Șerban FOARȚĂ