Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.
CÂNTECUL ORBULUI
Sunt orb, iar pentru lumea din afară,
asta-i de neiertat: sunt o povară,
iar mie-mi sunt un greu chin zilnic.
Pun cenuşia-mi mână pe braţul cenuşiu
al câte-unei femei şi tot ce ştiu
e că ea-mi este călăuz prin golul silnic.
Auzi, când umbli slobod, şi-alte voci
decât a rocii gri căzând pe roci,
dar nu-i aşa, – şi, fără să mă rogi,
îţi spun că, de trăit, doar eu
trăiesc şi am în mine
un strigăt lung, prelung şi greu, –
nu ştiu: din inimă, din măruntaie,-mi vine?
Cunoaşteţi cântecele? Dacă da, în alt
ton decât mine le cântaţi, – căci vouă
vă umple-odaia soarele înalt,
spre dimineaţă, cu-o lumină nouă.
Şi, unu-n faţa celuilalt,
vă-ngăduiţi ca nişte semeni. Pace vouă!
CÂNTECUL IDIOTULUI
Ei nu mă-mpiedică să plec. Ei zic
că nu se poate întâmpla nimic.
Ce bine.
Nu poate să se-ntâmple nimic rău.
Totul purcede şi se-avântă-n jurul Său,
în jurul Duhului, al Sfântului Duh, – zău!
Ce bine.
Nu trebuie să credem că primejdia
ne paşte tot mereu pe noi aceştia.
Şi-apoi mai e şi sângele din vine.
Cu sângele e cel mai greu, el este greu,
şi, uneori, că nu mai pot, cred eu.
Ce bine.
O, mingea după care sărim, sprinteni,
e roşie, e rotundă cum e un „pretutindeni”.
Ce bine c-ai creat aşa un ghem.
Binele vine, oare, dacă-l chem?
Ci toate astea se petrec curios,
cu drag se-mbină, dezbinându-se furios:
e şi duios, e şi puţin dubios.
Ce bine.
Traducere – Șerban FOARȚĂ