RIMELĂRI DE SÂMBĂTĂ – Șerban FOARȚĂ – Tălmăcire de februarie

ALFRED JARRY

CÂNTECUL DESCREIERISIRII

Multimp, io fost-am meşter în arta ebenistă,
Pe Champ d’ Mars, parohia Toussaint. Consoarta mea,
De jună,-mbrăţişase profesia de modistă. –
Apă având, mereu, după ce bea.
Duminica, când cerul n-avea urmă
De nori, ne înţoleam la fix, şi hai
Să urmărim, cu o întreagă turmă,-n
Ru’ d’ l’Échaudé, spectacolul dihai.
Iată maşina-nvârtindu-se, iată
Cum zboară creierii, – carnea tăiată
Cum, pe burjui, îi cutremură-ndată.
(Corul): Urrra,-n cur e tubu, vivat Taica Ubu!

Ăi mici, mânjiţi pe mutre cu frişcă, amândoi,
Roteau în aer câte-o păpuşă de carton;
Luând loc pe imperiala înaltă, lângă noi,
Soseam la destinaţie ca pe-un tron
Cu roate. – La barieră,-i cârd. Pe ghetre
Te murdăreşti, te-nghesui ca-ntr-un trib
Barbar. Io urc, atunci, pe niscai pietre,
De sângele ţâşnit să nu mă-mbib.
Iată maşina-nvârtindu-se, iată
Cum zboară creierii, – carnea tăiată
Cum, pe burjui, îi cutremură-ndată.
(Corul): Urrra,-n cur e tubu, vivat Taica Ubu!

Io şi nevastă-mea, de creieri, una-două,
Ne-albim, ăi mici îi papă, – n-ai alt gând
Decât să vezi satârul cum gâtu-l taie-n două
Iar capetele pică-n coş, pe rând.
Când, tam-nesam, lângă maşină, uite
O puşlama, căreia-i spui, drăguţ,
Dar ferm: „De-ajuns e omu să se uite
La tine, şi să vază că eşti şuţ!”
Iată maşina-nvârtindu-se, iată
Cum zboară creierii, – carnea tăiată
Cum, pe burjui, îi cutremură-ndată.
(Corul): Urrra,-n cur e tubu, vivat Taica Ubu!

„Băi, Blegovici (mă trage de mânecă soţia)
Dacă mai ştii să birui situaţia ce-o încaleci,
Arată-ţi – fincă gâzii n-observă – bărbăţia
Şi-n capul ăluia să mi te balegi!”
N-aud eu bine sfatul înţelept,
Că-i şi arunc în nas un căcălău,
Care, dintr-însul, ricoşează drept
În însăşi mutra domnului călău.
Iată maşina-nvârtindu-se, iată
Cum zboară creierii, – carnea tăiată
Cum, pe burjui, îi cutremură-ndată.
(Corul): Urrra,-n cur e tubu, vivat Taica Ubu!

Curînd, peste barieră,-s zvârlit, mai mare groaza,
De niscai haidamaci şi ipochimeni,
Ce-mi tot îndeasă capul, cu pumnii, în găoaza
Din care nu se mai întoarce nimeni.
Păi, da, când pleci, duminica, s-asişti
La circu-n aer liber, fără cort,
Al descreierisirlor, cam rişti,
Din strada d’ l’Échaudé, să te-ntorci mort.
Iată maşina-nvârtindu-se, iată
Cum zboară creierii, – carnea tăiată
Cum, pe burjui, îi cutremură-ndată.
(Corul): Urrra,-n cur e tubu, vivat Taica Ubu!