RIMELĂRI DE SÂMBĂTĂ – Șerban FOARȚĂ – Patru…

Un evantai pentru Emilian Galaicu-Păun

 

De-aş fi Ion Barbu, mi-aş trimite

păunii, unul câte unul,

până la ultimul, – păunul

cu coadă ce-are să imite

un evantai în calm balans

de curcubeu septemcolor

în semn că la serata lor,

a curcubeelor, un dans

are să-nceapă întru slava

prietenului Emilian,

spre finele acestui an, –

cât zdravănă-i e, încă, glava.

Timişoara, 23.11.2024

 

 

 

Bietul meu ecumenism 

 

Tata era botezat ortodox,

mama – în ritul catolic:

eu, unul, de Paşti eram ortodox,

de Crăciun, romano-catolic.

 

După frigul lui martie şi echinox,

începea anotimpul bucolic,

de-aceea, de Paşti, eram ortodox,

de Crăciun – romano-catolic.

 

Sunând, în biserica mamei, ca vox

humana, – armoniul catolic

nu-ntârzia să mă facă să uit că eram ortodox,

de Crăciunul catolic.

 

Omătul pătat cu funingini de cocs

mă făcea, de Crăciun, melancolic, –

dacă de Paşti eram ortodox,

sub bradul german, mă simţeam bun catolic.

 

Singurătatea,-ntr-un clan ortodox,

de timpuriul Paşte catolic,

a mamei, – în sancta, sanctissima nox,

mă-ndemna să devin apostolic.

 

În rest, rămâneam, prin botez, ortodox

şi, fără a fi amfibolic,

eram un creştin semi-heterodox:

ortodoxo-catolic.

 

Place de la Concorde 

Istoriseşte Jules Michelet
(care-i o stradă-n Bucureşti)
că poţi să te afunzi, că eşti
prins într-o carte,-aşa cum e
ciudatu-i personagiu care,
citind şi-n vreme ce sentinţa
i se rostea, şi când şedinţa
se ridicase, iar în zare,
se profila (în, astăzi, Place
de la Concorde) doar ghilotina
(care intrase în rutina
cotidiană), – la un pas
de eşafod şi,-apoi, pe el,
ghilotinabilul aparte
nu-şi va fi ridicat din carte
privirile în niciun fel,
iar când din rând, în fine, iese
spre-a sta cu faţa-n jos, pe lemn, –
o-nchide, după ce-a pus semn
la fila unde rămăsese.

 

(F)rondel  

 

În căsuţele din cuburi

locuite de păpuşi,

îs de toate, chiar şi tuburi

cu neon, dar nu sunt uşi,

 

pen’că nu sunt holţşuruburi

şi nici meşteri lăcătuşi

în căsuţele din cuburi,

locuite de păpuşi.

 

Noi, cu ele,-am bea prin cluburi,

dacă şi-ar ieşi (dar nu-şi!)

din rigidele calupuri

sau din, cel puţin, mănuşi, –

 

în căsuţele din cuburi.