1.Omagiu lui Tudor Banuș
Paul Valéry a scris, înspre crepuscul,
o carte, Degas, Danse, Dessin, în care
corpul de literă nu este un corpuscul,
(ca s-o îngroaşe, cât de cât, se pare).
Eu am tradus-o,-n tinereţe, lucru,
la „anii falnici“, trudnic, peste poate,
fiind adeptul verbului volucru
şi-al frazei care merge ca pe roate.
În vreme ce Degas dansa – desenul
fiind un dans pe coala de hârtie,
pe care l-am numit, apoi, dansenul,
beţia căruia doar pictorul o ştie.
*
Dacă desenul e-o configuraţie
în alb şi negru, sobră, pe o coală
dintr-un caiet pe care,-ajuns la şcoală,
ţi se dau note, – orice deviaţie
de la model şi orice fantezie
fiind considerate o răscoală
ignobilă, de nu cumva o boală
a minţii,-adio orice frenezie
pe coală, a creionului cuminte
asemenea unui căţel în lesă,
ce latră la vreo câteva cuvinte
când are de jucat în scurta piesă
a însumării,-n circul ajuns teatru,
a numerelor 3 (sau 5) cu 4.
2.Simonei POPESCU la aniversară
Simona, Mona, Monada,
anii-s dulcegi şi gălbui;
ăi care, din limonada
asta beau, îs prea destui…
Minus tu,
care nu
le ai cu
limonada !
3.
Vom amuţi când mâna, pe teorbă,
are-a o pune menestrelul… După
care, tăcerea va s-o întrerupă,
brusc, măscăriciul ne-ntrebat de vorbă,
care (de parcă, ieri, călcâiul aspru
l-ar fi ţinut, al Doamnei gazde,-n palmă),
rosti-va răspicat, cu voce calmă:
„Nu v-ar strica un dram de sânge-albastru !”
- Drona
Eram la operă (Serva padrona
de Pergolesi), într-o zi de joi,
ce ar fi fost a IV-a, dacă drona
n-ar fi pornit din viitor, spre noi
(spre care „noi” ?!), – din viitorul plin
de spaime de apoi, încât urarea
din pragul nopţii: „fie-ţi somnul lin !”,
deşartă ar fi fost ca adunarea
cu zero a orice… Numai că drona
pornise dinspre sâmbătă spre joi,
din ea urmând a pogorî Madona
la braţ cu Fiul Omului , – iar noi
(cum care „noi” ?!) vom fi fiind din zona
unde se bate ceasul de apoi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
