Jean de La Fontaine
Greierele și furnica
Greierele, într-un cântec,
O ţinuse până toamna,
Când simţi un hău în pântec,
Şi-atunci, hai de grab’, la doamna
De alăturea, amica
Vechea-a dumnealui, Furnica, –
Suflet tot atât de darnic
Pe cât era el de harnic…
Întâi strigă şi,-apoi, blândă
Şi mieroasă voce-şi face:
„Dă-mi opt boabe, cu dobândă,
Până-n august.” – Apoi tace,
Iar cumătra îl întreabă
„Şi-astă-vară, cam ce treabă
Ai făcut?” – „Păi, orişicui
Voià,-n cânt, să mă dezlănţui
Scripca o dam jos din cui…”
„Bravo! De-ai cântat haihui,
Îţi rămâne,-acum, să dănţui!”
Rainer Maria Rilke
Intrare
Orcine-ai fi: ieşi seara din odaia
în care nu sunt taine pentru tine,
a ta, cea mai departe,-i casa aia:
tu poţi să fii oricine.
Cu ochii tăi cei prea-trudiţi, de om
ce lasă-n urmă pragul casei rar,
aşezi, cât mai încet, un negru pom
’naintea cerului, mlădiu şi solitar.
Şi lumea ai zidit-o: mare-i ea
şi-i cum cuvântul ce,-n tăcere, se mai coace.
Şi-aşa cum noima-i o-nţelegi prin voia ta,
blând lasă-ţi ochii să privească-ncoace.
Traducere de Șerban Foarță
Facebook
WhatsApp
TikTok
