EMINESCU SĂRUTÂND-O PE MITE
Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce…”
(Veronica Micle, Lac-oglindă)
Atât de fragedă(și, ah,
ei doi având să treacă-n limbă
tedescă un glosar valah),
încât, în vreme ce se plimbă,
el,
cu pas febril, îi dă prin gând
să o sărute-n fugă; ceea
ce se și împlinise, – când
a tresărit în ușă cheia,
sau
poate că doar li s-a părut:
destul spre-a-i pune capăt frescăi
ce se urzea, – și alt sărut,
livresc de-acuma, al Francescăi,
el,
aminte aducându-și-l,
ceru să i-l citească Mitei,
care tăcea-n de sine și-l
privea cum iazul Iozemiti,
dar
gândind că altă cale nu-i,
decât să treacă iar de partea
celor cuminți… Și, -n mâna lui,
a geamăt se închise cartea.
UN EVANTAI PENTRU EMILIAN GALAICU-PĂUN
De-aş fi Ion Barbu, mi-aş trimite
păunii, unul câte unul,
până la ultimul, – păunul
cu coadă ce-are să imite
un evantai în calm balans
de curcubeu septemcolor
în semn că la serata lor,
a curcubeelor, un dans
are să-nceapă întru slava
prietenului Emilian,
spre finele acestui an, –
cât zdravănă-i e, încă, glava.
Timişoara, 23.11.2024
Facebook
WhatsApp
TikTok
