CALUL VORBITOR
(după o tabletă de Ion Vinea)
Un cal ce-şi aştepta stăpânu,-n stradă,
la un furgon, ca vitele,-nhămat,
îi spuse unuia, care trecea pe stradă:
„Vezi, domle, ce-am ajuns, din premiat
cu premiu-ntâi, acu opt ani, la derby?”;
şi,-apoi, cu greu, că-l apucase plânsu:
„Iar azi nu mai cunosc nici gustu ierbii…”
Domnu, perplex, îi spuse lui stăpân-su
care,-ntre timp, ieşise dintr-o curte:
„Ştiai că ai un cal parlant?” Dar dânsu:
„Ei, aş! Picioarele minciunii-s scurte…
Ţi-o spune dumitale, fincă vrei
să-l crezi, – da minte: a ieşit pe locu trei.”
ELEGIE CU NODURI
Când bravul cal de curse
ajunse cal de circ,
o lacrimă se scurse
din ochiu-i semicirc-
ular şi trist, – din geana
de cal, acum de circ,
care-mpărţea cu Jeana,
o iapă foarte circ-
umspectă,-ngusta iesle
a grajdului de circ,
în slujba unei bresle
ignobile şi circ-
ăreşti, – hrănit cu furfu-
raceu ovăz de circ,
iar nu cu jar, ca-n turfu’
natal, când avea circ-
a cinci groomi şi ovaţii
vii, nù reci ca-ntr-un circ
glaciar, – cu care fraţii
cai sunt primiţi la circ,
când intră-n aria strimtă
a cercului zis circ,
făcându-i să se simtă
tot mai ieşiţi din circ-
ulaţie.
Facebook
WhatsApp
TikTok
