- COPILĂRIA LUI MERLIN
(după Les Romans de la Table Ronde)
Uzurpatorul Vortigern
şi-ar fi zidit un turn etern,
doar că abia se văruia
un mur, că se şi năruia,
încât erau cu toţii trişti:
zidari, antreprenori, artişti,
în cap cu craiul ce,-n atari
situaţii,-ntreabă cărturari
şi astrologi, cam ce şi cum
ar trebui făcut acum.
Aceştia-i spuseră că nu e
alt procedeu, decât să puie,-n
mortarul dintre bolovani,
sânge de prunc de şapte ani
şi nelegitim, – după care
plecară solii-n lumea mare.
Merlin, bastard şi în etatea
cerută, fost-a în cetatea
de scaun dus, la Vortingern
ce-avea şedinţă de guvern
şi sta,-ntre sfetnici, pe un tron
furat lui Uther Pendragon,
legitimul urmaş fratern
al victimei lui Vortingern,
Moine (fiul regelui breton
Constant), ce-ar sta acum pe tron,
de-ar fi scăpat de Vortingern
ajuns stăpân din subaltern.
Acestuia, Merlin i-a zis
că turnul este compromis
din pricina a doi balauri
potrivnici meşterilor fauri
şi zidului sub care stau, –
că masle osebite au:
alb unul, roşu cestălaltul,
că vor lupta unul cu altul
până ce-ntâiul cade lat.
Ceea ce s-a şi întâmplat.
Ci craiul, mirosind pesemne
ceva, i-a zis ce poa’ să-nsemne
încaierul de adineauri.
Merlin i-a spus că ăşti balauri
urându-se,-ntre ei, etern,
ar fi: cel roşu – Vortingern,
ce-avea a fi dat jos din tron
şi ars, când Uther Pendragon,
fratele celuilalt dragon
se va întoarce-n Winchester…
Pentru că nu este mister
oricât de-abscons sau numai vag,
căruia marele-astromag
învestmântat în straie-albastre
pe care sunt pictate astre
şi semilune, să nu-i dea
de capăt.
Şi,-acum, veste rea:
Merlin, din oră-n oră, e
răpus de somn şi sforăie,
după ce,-ntâi, cu-o mască
de plictisit, pe chip,
clipeşte, a nisip
sub pleoape,-n ochi, şi cască.
- MARIA
Şi de-ai vedea-o prin vitrajul
unui tramvai cu clopoţei
neglasnici, deşi ia virajul,
că numele, pe geam, al ei:
Maria
şi-l scrie, ca apoi să lase
asupră-i galbena perdea,
în semn că în tramvaiul 6,
’n primejdie, se află ea:
Maria
pe când, prin orb geamlâc şi tablă
căci uşile-ncuiate i-s,
ai auzi cântări de nablă
ca dintr-un fel de paraclis:
Maria
tu nu intra-n jandarmeria
din colţ, ci ia-te după el
chemând postum şi fără ţel,
dar tot mai plin de zel:
Maria