M A D R I G A L
Soră Louise Vanaen de Voringhem
(spre-a vorbi,-ntr-o doară, ca Rimbaud),
Ariadna deapănă un ghem
cu prea-subţiratic fir bordo.
Degetul al patrulea, nu dreptul,
cine i-l încercuie cu el,
are să-şi câştige, astfel, dreptul
să-i sărute singurul inel.
DESEN ÎN ACUARELĂ
Ochiul, de geam, dacă-l lipeşti,
zig-zagu-l vezi, al unor peşti
de forma calului de şah;
sub clopotele verzi, meduze,
gelatinoase şi confuze,
ca-ntr-un harem de patru sute
de hurii,-al unui padişah,
turbanul căruia,-n volute,
aduce cu un nautil;
fosforescente,-n luminarii
de vis, cu ecleraj subtil,
fâşii de brune laminarii
sau serpentina unor alge
roşietice,-n balans de talger
ultrasensibil; măşti, figuri,
ochi, ochelari, oceli sau guri
cu palpi, de eremiţi paguri,
care squatează vile vide
de gastropozi; armuri livide,
tentaculi, cili, câte-un guvide
mai dezolat (!); lungi trene, branhii
când spastice, la ceas de-ananghii,
când petulante şi-n erupţii
cromatice, în prag de nupţii;
lapţi lactescenţi şi,-ntr-un deboş
de-aspicuri, icrele lui Bosch;
peşti alungiţi sau mai gheboşi,
ce fac pereche cu oceanul
sau bălţi mai neaoşe: calcanul,
şi, singur şi evanescent,
torpèdoul noctilucent;
pelicule au ralenti,
din care, aş mai aminti
doar filmu-n care stirpea Gupy,
după ce-i scuipă din marsupii,
îşi devorează, după pravili
spartane, feţii neviabili…
Facebook
WhatsApp
TikTok
