ISTORIILE UNUI MATROZ
ÎNTORS DE PE PLANETA ROZ (3)
Rezultă, din aceasta, că,-ntre-nceput şi fine,
fiinţa nu există, — că ea, de fapt, devine,
dar nu treptat şi molcom, ci brusc, din stadiu-n stadiu,
precum, la noi, uraniul care fusese radiu;
că,-n orice caz, toţi inşii de pe Planeta Roză
sunt obligaţi să treacă printr-o metamorfoză,
tot astfel cum, pe Terra, un scarabeus sacer
sau fluturele care se face vioi, chiar ager,
după ce-a fost omida de care-ţi este scârbă
şi,-apoi, o biată pupă, inertă ca o cârpă
în care-i greu să bănui un viitor apollo
parnasius sau o aglia tau…
*
Numai că, acolo,
metamorfoza-ncepe nu cu omida: larvă
sau vierme, — dar cu pupa ce-şi doarme, fără zarvă,
prelungul, diafanul somn de celuloid,
cum doarme gălbenuşul în albul ovoid,
sau Albă ca Zăpada,-n cristal, până n-o pupă
un Prinţ care-o trezeşte din starea ei de pupă,
iar fără el, şi azi, ar dormi-n acelaşi pat
de moarte, — cum clişeul nemaidevelopat,
cel care, din flexibil şi fumuriu vitraliu,
recade,-n timp, la starea unei bromuri de kaliu
căreia,-n veci, nitratul de-argint n-o să-i ofere
prilejul unei alte odrasle-argentifere
ce,-n geluri negeloase, cu clar-obscure tente,
îi este receptacul imaginii latente,
făcând, prin fotoliză, din negru alb (cum dreapta
e, în oglindă, stânga).
(1968-2004)
Facebook
WhatsApp
TikTok
