- Sărut
Priveşte-ţi râurile-n palmă,
ele-au secat dintotdeauna
ca mările pe care, calmă
pe cer, vădeşte-ni-le Luna
hipnotică şi monoftalmă.
De-ajuns ar fi un, doar, sărut,
în palma ta, pentru ca,-n albii,
să şerpuie, reapărut,
râu clar cu,-ntr-însul, ca în Alpii
lui Schubert, păstrăvi zvelţi în rut.
- Rebis
În care cer cad, încă (’n, toarsă
din vechi nor, ploaie), picuri noi?
Din vechi nor, ploaie, picuri! Noi,
în care Cerc? — Adâncă,-ntoarsă,
postava cerului, de-acum
încolo: raţie de gri umed.
În coloraţie de gri-umed
postav, a cerului de-acum, —
din care stoarse-s umbre, pânze
de apă-nea, grăpândă-n cer
de apă. Neagră pândă,-n cer
din care-s toarse sumbre pânze
(nu stropi), ca trenele de voal
de doliu, vechi. E ternă ploaia
de doliu vechi. Eternă, ploaia!
Nu-s tropi, catrenele de voal
aievea, — când acerbe rochii
de zloată-mbracă trupu,-n ud
de zloată-mbracă trupu’ nud.
Aievea, când, a Cerber, ochii
şi-i cască acest cer: con cav
şi nul. — Vezi, împăcat, că plouă,
şi nu-l vezi, în păcat, că plouă…
Şi-i cască, acest cer concav,
pe ochii ălor de cer bice
de ploaie,-n plesne. Tropot greu
de ploaie,-n plesnet. Ropot greu
pe ochii ălor, de cerbice,
prea tari, — când, în Cerc Terţ, arimă
eşuate nave omeneşti,
eşuate-n „Ave!” omeneşti
prea tari… Când încerc terza-rimă,
cupletele acestei ploi
mă leagănă, zărite-n ceaţă;
mă leagă, năzărite-n ceaţă,
cu pletele acestei ploi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
