ISTORIILE UNUI MATROZ
ÎNTORS DE PE PLANETA ROZ (10)
În vreme ce Albaştrii luptau cu aparate
străvechi, pe care dânşii le cumpărau în rate
(pe care, îndeobşte, uitau să le achite, —
cum pretindeau „ai noştri”), cu sticlele-nvechite
şi tulburi, chiar opace (şi, uneori, cu plăci
sensibile din vremea penultimei lor păci);
cu scule prevăzute cu desuet burduf
şi trepied (pe care, plantându-l, scoţi un „uuuf!”),
cu camere obscure fosile, cu prea lungă
expunere sau poză, şi-o şi mai îndelungă
developare, — visul cel mai frumos al lor
fiind instantaneul şi filmele color, —
cei Roz n-aveau decât un dispreţ nereţinut
pentru fotografia de bâlci, a la minut,
ca unii-a căror armă era polaroidul…
Am dezertat, căci meciul se cam lungea,-n aridul
şes fără umbră,-n care luptam, de-acum, în frig, —
războiul dintre bliţuri nemaifiind… Blitzkrieg!
*
Mă îmboldea şi dorul după mireasa Roza
pe care o-ntâlnisem, cum se-ntâlneşte poza
cu altă poză, într-un album cu multe cadre,
pe vremea când, cu gândul la vechile escadre
de pe Pământ (adică de pe-ale lui oceane
şi mări, la care unii se uită prin ocheane,
din port sau de pe plajă, iar alţii le străbat:
profesie grea, în care trebui’ să fii bărbat
şi, mânuind timona, să nu uiţi de-acea roză
a celor patru vânturi), — dădui de dulcea poză
de care am vorbit…
Facebook
WhatsApp
TikTok
