ISTORIILE UNUI MATROZ
ÎNTORS DE PE PLANETA ROZ (12)
Ci azi, cât încă-i pace
şi nu avem ce face,
eu zic să mai rămânem în Biblioteca Roz,
să mai citim, din cartea bătrânului matroz,
o proză (sau o poză)
despre Planeta Roză, —
de nu ne-a furat somnul acestor moi fotolii,
în mare taină roase de-un roi de fotomolii.
*
Să nu-nţelegeţi, însă, că rigla şi compasul
n-ar exista pe-acolo; există, — doar că pasul
acestuia din urmă, când trebuie să umble-n
picioare, se-ntrerupe de teama propriei umbre,
poziţia ce-i convine fiind culcat, nu drepţi, —
încât, cu el, se cade să fim mai înţelepţi,
căci altfel, se retrage, ca melcu,-n compasieră
şi, ca să-l scoţi de-acolo, îţi trebuie o eră
de tratative,-n care-i tot dai asigurări
că n-ai să-l pui la lucru-n construcţia de gări,
de diguri sau de poduri, ci numai de şosele
ce-s doar nişte benzi albe, cotind printre vopsele
impropriu denumite forme de relief,
ca firu,-ntr-un gherghef,
printre urzeli când brune, când galbene, când verzi,
pe care poţi să-l pierzi
din ochi, — dar nu în zare,
ci prin aplatizare…
Facebook
WhatsApp
TikTok
