ŞORICIADA
O PARTIDĂ DE MAUS
Şoricei traşi la şpiţ
mi-au adus un kiţ-kiţ
nou-născut, cât să-l ducă
’ntr-o coajă de nucă,
lăsându-mi-l, dragul
de el, roz, pe pragul
uşii cămării
cu de-ale mâncării.
L-au adus şi, apoi,
au plecat înapoi.
Ce să faci, ce să zici, –
când ai multe pisici
şi când neamul felin
cenuşiu şi ferin,
îi e inamic
ăstui mic
orfelin?
Dar pisicile, opt,
m-au rugat să-l adopt,
milogindu-se-n cor
şi făr’ de repaus,
după regula lor,
spunându-mi că am
nevoie de-un maus.
„Ştiu doar un maus,
le-am spus eu: Mickey Mouse.”
Ele,-atunci: „Mickey Mouse
nu-i un şoarece-aieve
sau, dacă vreţi, prob;
este doar unul «cam»,
adică «als ob»,
că-i desen animat.”
Şi-au conchis: „Şah şi mat!”,
lăsându-mă lat
şi fără seve.
Când mi-am revenit,
pisicile, opt,
în jur mi-au venit
să discute cu mine;
şi, deşi cam necopt,
spuneau ele, la minte, –
mi-au vorbit despre rootere,
despre computere
şi despre maus,
dându-mi, în fine,
pe loc repaus.
Întrebate, de unde,
ştiu amănunte
savante, ca astea,
mi-a răspuns toată oastea:
„Le ştim ca pe apă,
căci avem un atu:
ni-i drag tot ce-i clapă
de computer sau pian, –
şi nu-i tastatură
pe care să nu
dăm, baremi, o tură
sau două, pe an.
Facebook
WhatsApp
TikTok
