Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…”
Serge Gainsbourg a fost un poet, compozitor, actor și regizor francez. Născut la Paris, în Franța, din părinți evrei ucraineni care s-au refugiat din Harkov în Franța după Revoluția Rusă din 1917, Gainsbourg a practicat numeroase stiluri muzicale, făcându-l greu de categorisit. A fost unul dintre cei mai fertili și inspirați compozitori ai epocii sale, fiind de asemenea autorul mai multor filme și video-clipuri. Opera sa fiind una dintre cele mai complexe și admirate, Gainsbourg este adesea considerat ca unul dintre cei mai influenți muzicieni ai lumii.
Preludiu
În voal şi dreaptă comme un cierge
părea că-i la Prière d’une Vierge:
un angel pur
şi aspru ca un vig de serj;
dar tenul ei, couleur asperge
(rozalb ebur),
se-mpurpura ca o Flamberge
când asculta un disc de Serge,
de Serge Gainsbourg, –
şoptind atunci, ca-n Onze mille Verges:
„Asperge, asperge, asperge, asperge-
moi, mon amour!”
Șerban FOARȚĂ
*
* *
Prezervative umflu precum se umflă un
Frumos balon
Am şi lansat vreo un-
Şpe din balcon
Piei străvezii de supermarket care cu
Concursul blândei boare
A verii pot să zboare
Sau să nu
Prezervative umflu precum se umflă un
Balon cu heliu
Să bine vă dispun
La periheliu
Pentru că eu prostii dintr-astea cumpăr cu
Doar gândul să aveţi
Baloane-castraveţi
Alminteri nu
Prezervative umflu precum se umflă un
Aerostat
Al doişpelea balloon
M-a întristat
Aşa că ştergeţi-o-n albastru până nu
Vă mai văd pornoduhuri
Şi daţi-vă-n văzduhuri
Randevu
Lola rastaquouère rasta
Ce-mi spui tu despre dame şi dragoste e-un zero
Cât timp nu ai avut-o pe Lola Rastracuero
Căreia-i făceam plinul precum piloţii aprigi
Avionului ce suie-nspre cerul negrei Africi
Ochii-i erau ai unui motan de Abisinia
Iar sânii două arii
Minate între care lăsam două salarii
Pentru-a mă face oblu şi mai tăios ca linia
Când eu aşijderea unui erou homeric
În hăul ei ciclopic plonjam n-ai tu abar
Că-mi era dulce şi amar
Pe cât (o, zei!) mi-era de întuneric
În umezeala caldă a crupei ei când gaica
I se lărgea, pe spate-i creştea o-ntreagă seră
De flori iar în abis o coniferă
Ce-mi amintea un cântec din Jamaica
Traducere – Șerban Foarță