RIMELĂRI DE SÂMBĂTĂ – Șerban FOARȚĂ

   Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…”

   Serge Gainsbourg a fost un poet, compozitor, actor și regizor francez. Născut la Paris, în Franța, din părinți evrei ucraineni care s-au refugiat din Harkov în Franța după Revoluția Rusă din 1917, Gainsbourg a practicat numeroase stiluri muzicale, făcându-l greu de categorisit. A fost unul dintre cei mai fertili și inspirați compozitori ai epocii sale, fiind de asemenea autorul mai multor filme și video-clipuri. Opera sa fiind una dintre cele mai complexe și admirate, Gainsbourg este adesea considerat ca unul dintre cei mai influenți muzicieni ai lumii.

 

 

Preludiu

 

În voal şi dreaptă comme un cierge

părea că-i la Prière d’une Vierge:

un angel pur

şi aspru ca un vig de serj;

dar tenul ei, couleur asperge

(rozalb ebur),

se-mpurpura ca o Flamberge

când asculta un disc de Serge,

de Serge Gainsbourg, –

şoptind atunci, ca-n Onze mille Verges:

„Asperge, asperge, asperge, asperge-

moi, mon amour!”

                                   Șerban FOARȚĂ

 

                                                          

 

 

  

Di doo dah

 

Melancolică şi cu elan întretăiat

Pesemne că era să fiu băiat

Eu n-am făcut-o pe păpuşa şi l-aş rupe

’N bucăţi pe ăl de-ncearcă să mă pupe

 

Colegele-mi sunt altfel eu nu risc o

Purtare ca a lor: băieţi nopţi disco

Ah!

 

Nu cred cum stau cu pumnii strânşi la tâmple

Că mie d-astea au să mi se-ntâmple

Eu una sunt leită tatăl meu

Care cânta di doo di doo dah

Când mă ducea de mână la liceu

 

Mugurii pieptului colegelor mă-ngândură

Pe mine ce-am rămas o scândură

Ah! Ah!

 

*      *

 

I’m the boy

That can enjoy

Invisibility

I’m the boy:

Un copil

Al cărui şpil

E invizibilul

 

O umbră printre umbre

În nopţile toride

M-afund în cârciuni sumbre

Sau în odăi sordide

 

O mască printre măşti

Sunt, a amărăciunii,

Când negre piei şi căşti

Sticlesc în clarul lunii

 

Un suflet dintr-o serie

De suflete-n angoasă

Ce de pumnal se sperie

Sau de-o ocheadă groasă

 

Sunt printre oameni omul

Ce,-n alb sau pe-ntuneric,

Tot caută simptomul

Unui orgasm himeric

 

Pe vrute pe nevrute

O curvă-s şi decad

În smârcu-n care brute

Dispar şi îngeri cad

 

 

 

*      *

 

Nu am venit decât să-ţi spun că plec

Că n-o să mă oprească plânsul tău

Cum bine-a zis Verlaine În vântul rău

În vântul ăsta,-ţi spun că am să plec

 

Rămâne-n prag ce ne-a fost drag amândurora

Dar tu păleşti şi-n lacrimi eşti când bate ora

De-adio; şi regret

Să-ţi tot repet Că suferi în zadar,

Că mi-ai fost dragă, dar…

 

Nu am venit decât să-ţi spun că plec

Că n-o să mă oprească plânsul tău

Cum bine-a zis Verlaine În vântul rău

În vântul ăsta,-ţi spun că am să plec

 

Traduceri de Șerban FOARȚĂ