RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Şcoala normală și inspecția școalară (2)

Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț Cristache)

ŞCOALA NORMALĂ ŞI INSPECŢIA ŞCOLARĂ (2)

Prin Proclamația de la Islaz, la 9 iunie, începe Revoluţia de la 1848. În acelaşi timp, izbucneşte şi holera, şi cum teama răspunderii şcolii era grea, profesorul cere închiderea ei, încă de la 10 iunie, sub pretextul epidemiei. Guvernul revoluţionar, însă, avea toată nevoia de corpul învăţătoresc, pentru a răspândi ideile sale, de aceea încă de la 25 iunie, desfiinţa vechea Eforie a şcoalelor, urmând ca ministerul nou înfiinţat să dispună adunarea candidaţilor în capitalele de judeţe, unde profesorul trebuia „să le tălmăciască proclamaţia liberatoare” şi să-i lumineze asupra drepturilor ,,ce se vor da după deschiderea adunării„. Examenele anuale comunale, în mijlocul evenimentelor anului 1848, se fac cu un deosebit entuziasm faţă de aleşii localităţii, părinţi etc.

  Deşi M. Drăghiceanu era prieten cu Ion Ghica şi I. Brătianu, rudă cu Grigore  Alexandrescu şi coleg de şcoală cu Eliade Rădulescu, personalităţi implicate în revoluţia de la 1848,  „nu a aderat la revoluţie” şi a preferat să-şi dea demisia, „din cauza sănătăţii„, în 28 iulie 1848. Eliade, Ministrul Instrucţiei publice, în 9 august 1848, răspunde că „preţuind capacitatea şi stăruinţa cu care d-ta ai îndeplinit îndatoririle acestui post, cu părere de rău primesc retragerea d-tale„. Dar, din noiembrie, după potolirea revoluţiei, începe regimul de represiune a participanţilor la aceasta, profesorii sunt supravegheaţi, unii urmăriţi şi chiar arestaţi, toate şcolile orăşeneşti şi săteşti se închid, fiind dovedite ca simpatizante ale revoluţiei.

Din ianuarie 1851, oraşul cere cu stăruinţă redeschiderea Școalei din Târgovişte, care se realizează abia la 7 Martie 1851 şi este numit profesor cumnatul lui Drăghiceanu, Ion Fussea, ce funcţionase 9 ani ca ajutor al lui, iar în 11 Noiembrie 1851, Drăghiceanu e numit de Eforia Şcoalelor membru al Comitetului de inspecţie în locul lui Hiotul, mort în Octombrie. In 1852, Şcoala avea 116 elevi; în 1853, 128 elevi, şi este redeschisă o Şcoală de 20 ţârcovnici, deşi încăperile şcolii, după revoluţia de la 1848, erau în cea mai proastă stare.

După o întrerupere destul de mare, în 1855 se realizează redeschiderea Şcoalelor Normale numite acum Şcoli centrale şi în 1857 se înfăptuieşte redeschiderea a 2.000 de şcoli săteşti pe teritoriul Ţării Româneşti. Un nou Regulament şcolar stabilea îndatoririle învăţătorilor, care trebuiau să se adune anual în perioada lunilor mai – iunie cu revizorul şcolar şi în intervalul 15 iunie -15 august cu profesorii Școalei centrale. Prin silinţele lui Drăghiceanu, în mai 1858, la Târgovişte se adună 52 de învăţători, iar în cele 52 de şcoli din Dâmboviţa existau 890 elevi şi se înfiinţase chiar şi o şcoală de fete, deschisă de soţia dascălului Vasile .

Ca datorie fundamentală a şcoalei se pusese: „fortificarea simţimântului religios prin şcoală în tipărirea în inimă a datoriilor omului către semenii săi și către guvern.”, iar ca metodă de lucru, se păstră modelul lancasteric, care „are înlesnire ca un singur învăţător să poată învăţă un număr mare de şcolari şi mai vârtos să le insufle ideea ordinei şi disciplinei, care e condiţia necesară pentru existenţă”.

În urma celor arătate şi după o cercetare mai atentă, cred că unele aniversări ar trebui organizate cu mai multă grijă. Reiese, din cele prezentate, că în anul 2014 am aniversat  176 de ani de existenţă a Şcolii normale şi  181 de ani de inspecţie şcolară şi, de reţinut pentru învăţământul dâmboviţean, faptul că au apărut de-a lungul anilor şi alte şcoli care ar trebui menționate, precum cele pregătitoare de ţârcovnic, în anul 1847, sau a şcolii de fete, în 1858. Vrem să spunem, așadar, că nu merită să fie uitate.

Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…