RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

   Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț  Cristache)

 

 

Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

 

Azi despre  MIHALACHE   DRĂGHICEANU… În toamna anului 2013 s-au sărbătorit 180 de ani de existenţă a Şcolii generale „Vasile Cârlova“ din Târgovişte, prilej cu care s-a amintit şi de Mihalache Drăghiceanu, ca unul dintre cei care au contribuit la înfiinţarea primei şcoli publice şi a primei Şcoli normale de învăţători din oraşul Târgovişte. Dacă despre începuturile învăţământului public târgoviştean, ce se confundă cu istoria acestor şcoli, există mai multe materiale ce tratează acest subiect, despre personalitatea lui Mihalache Drăghiceanu informaţiile sunt puţine şi dispersate. Fiind unul din „oamenii de ieri ai oraşului Târgovişte”, care merită să fie păstraţi în memoria generaţiilor prezente şi viitoare, am căutat şi, cu regret spun, nu am găsit un reper în activitatea scrisă sau vizuală de pe teritoriul oraşului nostru, care să amintească de personalitatea lui.  Indicat ar fi ca la Şcoala „Vasile Cârlova “ sau la Şcoala Normală, astăzi Colegiul Naţional „Constantin Cantacuzino”, să apară ceva care să amintească de Mihalache Drăghiceanu.

Deşi realizările lui Mihalache Drăghiceanu nu sunt de talie naţională, ele având importanţă locală, considerăm că prezentarea unor momente din viaţa şi activitatea lui sunt binevenite. Aşa cum am arătat, avem puţine informaţii despre locul, data naşterii, părinţi şi şcolile parcurse în copilărie, dar se cunoaşte că se trăgea dintr-o veche familie boierească din fostul judeţ Romanaţi.

În toamna anului 1830 ia fiinţă Euforia Şcoalelor Naţionale, care de la început a trecut, la 31 iulie 1831, la înfiinţarea şi deschiderea Şcolilor publice cu clase începătoare, în capitalele de judeţe ale Ţării Româneşti. Dificultăţile erau mari. Pe lângă năprasnica boală de holeră a anului 1831, mai erau lipsa de cadre didactice, de clădiri, de mobilier şi dorinţa scăzută de a organiza o şcoală. La 1 noiembrie 1831 încep cursurile de pregătire a viitoarelor cadre didactice. Printre aceştia se afla şi Mihalache Drăghiceanu, care devine absolvent al şcolii de la „Sf. Sava” din Bucureşti, în „învăţătura metodului lui Lancaster”. Aici, a deprins învăţătură aleasă de la Gheorghe Lazăr, fiind coleg cu Ion Eliade Rădulescu. A obţinând atestatul în martie 1832. Eforia Şcoalelor înştiinţa, la 19 mai 1833, că. a fost numit la şcoala începătoare din Târgovişte chiar profesorul cerut de obşte, Mihalache Drăghiceanu, care era binecunoscut de târgovişteni, ţinuse mai înainte în oraş o şcoală particulară.

S-a căsătorit la Târgovişte cu Elisabeta Fusea, care era înrudită cu mama poetului Grigore Alexandrescu, iar cu Ion Fusea, cumnatul, a lucrat, fiindu-i subaltern la şcolile amintite. A avut trei copii, doi băieţi şi o fată. Fiul mai mare, Matei, s-a născut la Târgovişte, la 15 mai 1844 şi a  absolvit şcoala din Târgovişte cu calificativul „eminent”. Continuându-şi învăţătura, a ajuns geolog cu renume în ştiinţa românească, devenind membru de onoare al Academiei Române. Spun, cu regret, că în oraşul nostru nimeni şi nimic nu aminteşte generaţiei de astăzi despre această personalitate.  Despre fiul mai mic, Drăghiceanu Nicu,  ştim doar că a urmat şcoala publică la Târgovişte.  Fata, devine prin căsătorie, doamna general Elena Cruţescu.

Mihalache Drăghiceanu, venit la Târgovişte, a pornit cu entuziasm la munca de organizare a şcolii, supraveghind lucrarea mobilierului, in­stalarea în sala de clasă şi în acelaşi timp, înscrierea şcolarilor. Populaţia oraşului era de 3876 de locuitori, existând 537 de familii şi 769 de case.  La şcoală se înscriseseră 50 de elevi, „cei mai mulţi nisipari” (începători). Şcoala s-a deschis în mod festiv pe data de 13 iulie 1833, cu o mare întârziere faţă de celelalte şcoli din ţară şi arătând că activităţile „se vor ur­ma în limba naţională, lipsind ţipetele şi bătăile de care su­fereau nenorociţii tineri, când adormeau cu cărţile în mână…” După două luni de muncă încordată şi având şi aprobarea Eforiei, cursurile au luat sfârșit la 17 septembrie 1833. Elevii au intrat într-o scurtă vacanţă. Învingând aceste greutăţi, Mihalache Drăghiceanu a izbutit să termine şi al doilea an şcolar în luna mai 1834. Şi de data acesta vacanţa a fost tot scurtă, ca să se poată recupera întârzierea, faţă de celelalte şcoli din ţară, care terminaseră cel de-al t:reilea an de învăţătură. Înaintea redeschiderii şcolii, profesorul efectua recensământul elevilor după intrucţiunile Eforiei Şcoalelor Naţionale, cel dintâi recensământ al copiilor de vârstă şcolară din oraş. El a găsit 249 de copii, dintre care 119 frecventau şcoala publică, 53 erau cuprinşi în şcoli private, iar 77 rămăseseră pe dinafară.

În urma măsurii de extindere a învăţământului la sate, primei şcolii publice din Târgovişte i s-a încredinţat sarcina de a fi şi şcoală normală, cu scopul de a pregăti pe viitorii învăţători săteşti necesari întregului judeţ Dâmboviţa. Deschiderea şcolii normale s-a făcut la sfârşitul lunii august 1838, având un număr mare de candidaţi. In această perioadă şcoala publică a devenit neîncăpătoare, iar noile sarcini o depăşeau. A trebuit sa organizeze cursuri pe tot parcursul zilei. A avut ca ajutor pe Gheorghe Istrate, cântăreţ la Sfânta „Mitropolie”, la pregătirea muzicală a  candidaţilor.

În 1841, Eforia Şcoalelor înştiinţa înfiinţarea de biblioteci pe lângă şcolile normale (de învăţători). Aceste biblioteci vor reprezenta „nucleul viitoarelor biblioteci publice”. Se păstrează lista de cărţi din biblioteca şcolii normale, întocmită de Mihalache Drăghiceanu, care devine primul inventar de bibliotecă şcolară din judeţul nostru. Lista cuprindea 106 titluri, 29 fiind de literatură universală. În acea vreme, neexistând librărie în oraş, M. Drăghiceanu, în afara muncii de bibliotecar, o mai avea şi pe aceea de librar, căutând să vândă cărţile pe la orăşenii cu stare materială,

Cu toate multiplele sale ocupaţii, Mihalache Drăghiceanu, la cererea Eforiei, trece să alcătuiască şi harta judeţului Dâmboviţa. Întocmind lucrarea cu migala care îl caracteriza, el a reuşit să stabilească poziţia localităţilor, depărtarea acestora, adevărata lor numire, hotarul judeţului etc.. Preţuită de toţi locuitorii oraşului, Şcoala a fost apreciată şi de revizorii şcolari, care au inspectat-o şi care constatau că „elevii erau bine înaintaţi la învăţătură, canţelaria, registrele şi biblioteca bine rânduite”. Bun organizator, Mihalache Drăghiceanu s-a interesat îndeaproape şi de şcolile particulare, având împuterniciri oficiale în acest sens. Şcolile particulare erau în această perioadă tot mai instabile, numărul elevilor fiind în continuă scădere.

Un eveniment de seamă în istoria oraşului Târgovişte a fost vizita domnitorului G. Bibescu în ziua de 5 septembrie1846. Printre instituţiile vizitate s-a numărat şi şcoala publică, unde elevii şi profesorul au fost la înălţimea cerinţelor unui astfel de eveniment. La plecare, poetul Gr. Alexandrescu, aflat în suită, a împărţit, din partea domnitorului, câte 20 galbeni ca „răsplată pentru frumoasele răspunsuri”. În toamna aceluiaşi an, şcoala a mai fost vizitată şi de Mitropolitul ţării, care a rămas mulţumit de  nivelul la învăţătură al elevilor .

Mihalache  Drăghiceanu, care cu atâtea eforturi şi sacrificii s-a străduit să înfiinţeze o şcoală naţională în oraşul Târgovişte, a fost nevoit să contribuie cu resemnare la închiderea ei, din ordinul autorităţilor instalate  în  urma  înfrângerii revoluţiei  din  anul 1848. El  a inventariat  avutul şcolii,  predându-l magistratului oraşului şi semnând în felul acesta actul prin care şcoala naţională a fost închisă pentru mai bine de doi ani. Şcoala publică condusă de M. Drăghiceanu a reprezentat un important focar de dezvoltare a  culturii  naţionale, reuşind să unească în jurul său pe intelectualii oraşului şi să le deştepte interesul pentru educarea şi învăţarea copiilor. Mihalache Drăghiceanu, prin Şcoala publică, s-a impus în rândul târgoviştenilor, desfăşurându-şi cu regularitate cursurile, fiind totodată un model pentru celelalte şcoli particulare. A ştiut să imprime respectul pentru învăţătură, reuşind să se facă  apreciat  şi  iubit  de elevi şi obşte.  Serbările şcolare au reprezentat interesante manifestări culturale, la care participau numeroşi orăşeni.

Nu avem datele necesare privind locul şi data decesului lui Mihalache Drăghiceanu. Se ştie că a decedat atunci când Matei, fiul cel mare, avea vârsta de 16 ani, adică în 1860.

 

Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…