Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț Cristache)
Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței
Azi despre doamna profesoară Emanuela Crăciun… Cu satisfacţie vom prezenta în prim-planul rubricii Oamenii de ieri și de azi ai Dâmboviței pe doamna profesoara de muzică Emanuela Crăciun, care a depus o intensă activitate didactică, muzicologică şi de popularizare a muzicii culte. O contribuţie de seamă este cea referitoare la implicarea voluntară de atragerea elevilor în activităţi extraşcolare, devenind cunoscută pe meleagurile noastre şi în ţară.
S-a născut în Târgovişte, pe 3 mai 1950, într-o casă de intelectuali din cartierul Suseni. Mama, Daniela, a fost casnică şi tatăl Bonifaciu Atanasiu, ofiţer; bunicul dinspre mamă a fost Gheorghe M. Ionescu, învăţătorul şi sub-revizorul şcolar al Inspectoratului dâmboviţean al anilor 1934-38. Este sora lui Adrian Atanasiu, prof. univ. dr. de matematică-informatică. Este căsătorită cu Constantin Crăciun, inginer proiectant de utilaj petrolier, la UPET, Târgovişte. Soţul a fost sprijinul ei permanent în desfăşurarea activităţii pe tărâm cultural, artistic şi educaţional.
A urmat ciclul primar şi gimnazial la Şcoala nr. 4 din cartierul Suseni şi cursurile de teorie-solfegiu şi pian la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din oraş. A continuat studiile la Liceul „Constantin Carabella” şi a terminat secţia umanistă, promoţia 1969. În 1970 devine studentă la Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, este absolventă a secţiei Pedagogie-Muzicologie promoţia 1974. Diploma de licenţă o obține cu nota 10. În timpul facultăţii urmează şi cursurile de canto-clasic la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, cu profesoara de canto Cecilia Mizrahy şi face parte din două ansambluri corale, „Ansamblul UTC”, dirijor prof. univ. Petre Crăciun şi „Madrigal”, dirijor Marin Constantin. Prin repartiţie guvernamentală revine în judeţ, la Ocniţa, dar activează doar un an, următorii doi este detaşată în interesul învăţământului la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice, revenind în locul unde fusese elevă, acum predând teorie-solfegiu, istoria muzicii şi pian secundar. După obţinerea definitivatului în învăţământ, ocupă prin concurs postul vacant de la Liceul Pedagogic, Târgovişte. Funcţionează aici până în 1983, când se transferă la noul Liceu Industrial nr. 6, (Grup Şcolar Electronic „Spiru Haret”) unde predă muzica la clase gimnaziale şi liceale, iar prin restrângere de activitate primeşte pentru completarea catedrei, ore de muzică la Şcoala nr. 11, proaspăt înfiinţată („Paul Bănică”). În 1990, prin concurs ocupă postul de titular de prof. de muzică la Şcoala Nr. 8 Târgovişte, („Mihai Viteazul”). Funcţionează aici până-n 2008, când iese la pensie.
Îşi începe activitatea artistică şi educaţională încă din primul an de stagiatură, cu spectacole-concerte lecţie pentru târgovişteni, „Vă place muzica?”, susţinute cu propria prestaţie, prezentând şi interpretând ca soprană de coloratură, din muzica cultă, acompaniată de orchestra de la Şcoala de Muzică, formată din colegi de breaslă, spectacolele ţinându-se la Casa de Cultură a Armatei. În 1974, participă la Concursul Festival „Crizantema de Aur” la secţia Creaţie cu o romanţă în primă audiție, „Dă-mi mâna în tăcere”, compozitor pianistul Dan Mizrahy. Romanța a primit premiul Uniunii Compozitorilor. În acelaşi an, la Piteşti, la Concursul de canto „Darclee” primeşte diploma pentru cea mai bună interpretare a unei piese vocale de Mozart, din partea Şcolii Populare de Artă din Piteşti. În 1975, la Liceul Industrial Nr. 6, înfiinţează la clasele gimnaziale o formaţie vocală „Unicef” cu care dă concerte, spectacole de zilele speciale: ziua mamei, a copilului, de primăvară, şi ia premiul I la concursul artistic dintre şcoli.
Dar activitatea de dirijoare de formaţii muzicale se dezvoltă după ce ocupă postul titular la Şcoala Nr. 8, unde, în 1992, înfiinţează formaţia vocală camerală „Clopoţelul de argint”, cu care va cunoaşte succesul pe mai multe planuri. Concertează în aer liber, în parcurile târgoviştene, pe platourile caselor de cultură, dă spectacole la bisericile din oraş, cu muzică bisericească, de Crăciun şi Florii şi la Prefectură, Primărie, Biblioteca judeţeană „Grigore Alexandrescu”, dar şi la posturile locale de radio și televiziune. Este mereu în căutare de piese vocale noi, de aranjarea lor pentru vocile de copii, de a face rost de acompaniamente orchestrale ca fond muzical pentru ele. Acceptă colaborarea cu Academia de Artă „Thalia”, coordonată de regizorul Dan Ţopa, unde doi ani predă „Tehnică vocală şi cânt” şi „Cunoştinţe muzicale ” tinerilor viitori actori.
În anul 1997, formaţia vocală camerală „Clopoţelul de argint” se reîmprospătează cu alţi elevi talentaţi. Ocupă locul doi la un concurs, pe judeţ. De asemenea, la postul de radio „Minisat”, ce avea o „Agendă Culturală” săptămânală, prezentată de Virginia Mateiaș, are o serie de „pastile muzicale”, în cadrul emisiunii, casete audio cu mici prezentări de biografii de compozitori, cu exemplele muzicale adecvate, totul legat de tema „compozitorul săptămânii”. În anul 2000 este invitată la Antena 1-Bucureşti şi susţinere un recital de colinde a capella. Îşi înregistrează propriile casete cu muzica adecvată temelor propuse la clasă și îşi pregăteşte singură şi exemplele muzicale din emisiunile ei, încropindu-şi un mic studio de înregistrare acasă. Tot aşa îşi pregăteşte şi negativele pentru cântecele din repertoriul formaţiilor vocale.
Între anii 2002 – 2003, participă la parteneriate cu elevi şi profesori din Franţa, Liceul ”Jean Jaures” din Montauban şi cu englezi din Londra, Şcoala Southborough. Cu formaţia„Allegria” şi cei câțiva elevi și eleve din Anglia, a imprimat o casetă audio cu cântece în mai multe limbi. În 2005 participă la un schimb de experienţă cu liceul „Mihai Viteazul” din Chişinău, la invitaţia directorului acestui liceu, prof. Nelly Berezovschi, face o vizită la liceul din Moldova, unde foloseşte Imnul şcolii „Mihai Viteazul” din Târgovişte şi la Chişinău, adaptându-l pentru condiţiile de acolo.
În anul 2008 iese la pensie, după 36 de ani de activitate în învăţământ, cu dăruire şi pasiune încercând prin modelul ei personal să-i ambiţioneze şi pe cei ce doreau să-i urmeze calea. Lasă ca donaţie Liceului de Muzică toate materialele didactice personale folosite în anii de activitate. Mulţi dintre elevii doamnei profesoare Crăciun au devenit oameni importanţi în arta și cultura dâmboviţeană.
Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
