ortooxacell kiss2022.gif Flax

RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Dicționarele românești de astronautică (2)

Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț  Cristache)

 

Dicționarele românești de astronautică (2)

 

Comunicare  susținută joi, 16 octombrie 2014, la Academia Română… 

 

A doua lucrare de acest gen, cu titlul Dicţionar de astronautică, a fost elaborată de colectivul de autori D. Andreescu, Gh. Diaconescu, E. Şerbănescu şi a apărut la Editura Albatros din Bucureşti, în anul 1983, bucurându-se de o răspândire ce a corespuns cerinţelor cititorilor.  Lucrarea are 518 pagini şi nu există fotografii, schiţe, desene, scheme şi tabele care introduse ar fi avut rolul de a spori gradul de accesibilitate al textului.

.

Lucrarea începe cu o Notă de autor, nesemnată şi care afirmă că: „Dicţionarul de astronautică oferă astfel un răspuns imediat la problemele de bază ale activităţilor cosmice, teoretice si practice, cu accent pe înţelesul actual al noţiunilor considerate, definite tot mai cuprinzător”. În continuare se arată: „S-a urmărit colectarea fondului principal terminologic astronautic prin prezentarea sa selectivă, reţinându-se numai ceea ce priveşte direct  domeniul explorărilor spaţiale.” Programele cosmice îşi găsesc locul cuvenit în dicţionar, iar succesiunea lor poate fi reconstituită cu uşurinţă. De asemenea, domeniile ştiinţifice, tehnice şi de aplicaţii ale astronauticii sunt dezvoltate în mod corespunzător, indicându-se programele şi obiectele cosmice reprezentative. În volum sunt incluse toate obiectele cosmice lansate iu spaţiu în perioada 4 octombrie 1957 – decembrie 1981, sateliţii artificiali ai Pământului, nave cosmice pilotate, staţii orbitale locuibile, staţii automate interplanetare ş.a.  De asemenea, sunt înserate multe biografii ale unor personalităţi care şi-au impus numele în astronautică, precum şi ale cosmonauţilor sovietici si astronauţilor americani sau ale altor cosmonauţi care au participat la programe spaţiale mixte, ca de exemplu românul D. D. Prunariu.

Alţi termeni principali se referă la programele de explorare sistematică a Terrei, a atmosferei sale şi a spaţiului periterestru, a Soarelui, Lunii şi a altor planete. Tratarea acestora se încheie cu indicarea programelor respective şi a obiectelor cosmice utilizate. În mod similar se procedează pentru identificarea şi asocierea programelor de cercetare ştiinţifice şi de aplicaţii susţinute cu diferite serii de obiecte cosmice şi în cazul altor termeni cum ar fi: biologie, astronomie, geofizică, meteorologie, geodezie, fizică, chimie sau, într-o altă ordine: telecomunicaţii, metalurgie, aeronautică, navigaţie, teledetectie, oceanografie. Adăugarea cuvintelor „satelitar”, „cosmic” sau „spaţial” este menită să precizeze că în dicţionar se fac referiri numai la aspecte ale noţiunii respective, implicate de efectuarea din cosmos a cercetărilor sau activităţilor considerate, folosindu-se pentru aceasta obiecte cosmice anume destinate şi metode specifice astronauticii.  In dicţionar s-a rezervat spaţiu, îndreptăţit, unor companii internaţionale şi experienţe importante efectuate prin mijlocirea tehnicii spaţiale, unele de interes ştiinţific, altele destinate scopurilor practice.  Alţi termeni descriu direcţiile prioritare ale efortului spaţial din etapele considerate, momentele marcante care au determinat constituirea unor noi ramuri ale ştiinţei, cum sunt: astronomia satelitară, geofizica spaţială, geodezia cosmică etc. În urma investigaţilor noastre s-a constatat că au apărut și alte două lucrări cu această destinaţie, care nu s-au bucurat de o prezentare şi difuzare de amploare.

 

Pentru prezentarea acestor dicţionare de astronautică încercăm să arătăm că la începutul anului şcolar 1968-1969 se înfiinţează prima Societate cu profil de „astronautică” din ţara noastră, a elevilor şi profesorilor de la Liceul nr.2 din Târgovişte, Societatea s-a dorit să funcţioneze la nivelul activităţilor extraşcolare din licee şi facultăţi. Un rol important, ca iniţiator şi prim organizator, l-a avut academicianul Elie  Carafoli, care,  prin personalitatea sa, înlătură o serie de „neînţelegeri de naturi diferite”, privind apariţia societăţii cu antrenantele activităţi: editarea revistei Astronautica şi introducerea  rachetomodelismului în ţara noastră. Pe lângă aceste activităţi practice, se organizau cercetări  la nivelul posibilităţilor membrilor săi şi sesiuni de referate şi comunicări, toate sub egida „Şcoala şi Cosmosul”, marcând efortul depus de târgovişteni în domeniul popularizării astronauticii.

O propunere îndelung dezbătută a fost elaborarea de către elevi şi profesori a unui Dicţionar având ca temă cosmosul. Lucrarea, pe care o  considerăm ca fiind primul Dicţionar de astronautică din ţara noastră, a fost tipărită la Tipografia Târgovişte şi  a apărut în două volume, ca numere ale revistei Astronautica. Pentru o mai bună susţinere a acestei priorităţi, vom reda pasaje din articolul Câteva gânduri despre „Dicţionarul de astronautică”, semnat de prof. univ. dr. Florica Dumitrescu-Niculescu (Universitatea Bucureşti), in  revista Astronautica nr, 1-2, 1983.  Articolul, în preambul, prezintă o frumoasă descriere a activităţii prof. univ. dr. Florica Dumitrescu, realizată de prof. Petre Gheorghe Bârlea. În material se afirmă că aceasta a susţinut la o sesiune știinţifică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi comunicarea „Dicţionar de cuvinte recente“, unde s-a făcut un valoros studiu asupra terminologiei astronautice în limba română. (v. Analele Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi 1982-1983, III e. p. 37-44). „Acesta, afirmă autoarea, a fost iniţiat şi coordonat de entuziastul profesor Ioan N. Ra­du, ajutat de un colectiv de îndrumare şi de un colectiv de redactare şi selecţionare alcă­tuit în special din elevi (dacă am numărat bine, 23 !), la care s-au adăugat patru profesori (Ilinca Radu, Lucian Grigorescu, Lucian Penescu, Valeriu Stroescu), un student (Eugen Datculescu) şi un subinginer (Victor Donoiu).”

   Dicţionarul, scris în limba română,  este editat la 30 de ani de la apariţia, în 1974, a primului Dicţionar de astronautică din ţara noastră şi constituie o noutate in bibliografia românească de specialitate.  La vremea respectivă, „Mic dicţionar enciclopedic de astronautică” era onorat de prefaţa Cosmonautului român Dumitru Dorin Prunariu, din care extragem câteva pasaje:   „În acest dicționar numărul de termeni – titlu a ajuns la aproape 3500, faţă de 1340, de la prima ediţie.   Sunt date câteva sute de definiţii, până la dimensiunile unor articole de revistă, există o bogată ilustrare, care cuprinde circa 250 de imagini explicative (faţă de 98, câte avea ediţia din 1974) ale unor noţiuni discutate. S-au revizuit unele definiţii vechi, au fost îmbogăţite şi aduse la zi altele, au fost incluse multe informaţii noi privind realizările din România, evident, încadrate în evoluţia internaţională a domeniului.  Toate acestea au presupus un mare efort de culegere a datelor din lucrările de specialitate (dicţionare, istorii, tratate ştiinţifice, enciclopedii, publicaţii periodice) din ţară şi din străinătate. Efortul a fost cu atât mai vizibil, cu cât colectivul de redacţie a fost foarte tânăr.”

Comunicarea s-a dorit a evidenţia preocuparea colectivelor de pasionaţi în elaborarea şi apariţiilor dicţionarelor de astronautică din ţara noastră. De asemenea, am dorit și aşezarea dicţionarelor de astronautică apărute în ţara noastră în ordine cronologică, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei astronauticii naţionale.

 

 

Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media