REPLICI – Puiu JIPA – Teatru. Scurt pe doi. Maximum trei…

Obama (1)

Clara și Andrei intră încărcați de pachete și pungi.

 

Clara: Puteam să luăm și noi un taxi.

Andrei: Ți-am mai spus: fără taxi. Mișcarea face bine.

Clara: Da? Atunci mișcă și pune-le în frigider. Clar, Clara?

Andrei: Care frigider?

Clara: Care mișcare?

Andrei: Hai mă, că n-a fost greu. Zi și tu că te-am angajat ca să cari cumpărăturile și îți dau bani de taxi.

Clara: Mersi. Acum n-am ce face cu ei.

Andrei: Ba ai. Te duci și cumperi o bere la doi litri.

Clara: Am luat.

Andrei: Semințe.

Clara: Am luat.

Andrei: Programul TV (surprinși amândoi)

Clara: N-am luat.

Andrei: Și noi la ce-o să ne uităm?

Clara: La televizor.

Andrei: Și de unde o să știm ce vedem?

Clara: Ce contează? Ne uitam la promo.

Andrei: Hai mă Clara, n-ai luat programul?

Clara: Am uitat. Te-ai supărat? Andrei, am uitat, i se întâmplă oricui. Am umblat după toate promoțiile, după toate ieftinăciunile…

Andrei: Dacă era promoție la programul TV, săreai pe el?

Clara: Las’ că îl iau mâine, poate îl dă cu reducere.

Andrei: De ce să-l dea cu reducere?

Clara: Păi s-a dus o zi, nu mai e… foarte… actual… Are o zi lipsă. În America îți dă două la preț de unu. Solduri, mă…

Andrei: Aia-i America. Aici e… mă duc să iau programul.

Clara: Lasă, îl iau eu mâine.

Andrei: Și până mâine? Uite, mi-e și frică să deschid televizorul.

Clara: De ce?

Andrei: Nu știu ce o să văd și asta mă sperie.

Clara: Dar de ce? E ca o aventură. Uite, ne uităm pe ăla de săptămâna trecută. Doar orele sunt aceleași.

Andrei: Da mă, dar să nu știi dinainte ce vezi, e aiurea… Mă duc să iau programul. Clar, Clara?

Clara (învinsă): Clar, Clara. Da’ nu te superi…

Andrei: Ești copil?

Clara: Ce, nu se vede?

Andrei: Pune tu toate la locul lor. Mă duc la gară. Acolo e deschis până la 11. Găsesc eu ceva (se întoarce din ușă). Ai să mă aștepți?

Clara: Da.

Andrei: Și o să te gândești la mine în fiecare clipă?

Clara: Da

Andrei: Și o să mă iubești mereu, mereu?

Clara: Da.

Andrei: Și să nu deschizi ușa străinilor.

Clara: Nici dacă îi cunosc?

Andrei: Cum să îi cunoști dacă sunt străini?

Clara: Păi dacă sună la ușă Barack Obama, să nu-i răspund?

Andrei: Barack Obama nu e un străin. Și în afară de asta nu ar suna el la ușa noastră. Clar, Clara?

Clara: Da, ar pune un body guard.

Andrei: Sau pe Hillary Clinton.

Clara: Stai puțin, dar dacă, să zicem că sună la ușă Barack Obama… E străin, nu-l cunosc…

Andrei: Personal…

Clara: Nu mă întrerupe. Nu-l cunosc deloc. L-am văzut la TV, i-am ascultat vorbele, dar nu-l cunosc, nu știu cine e, n-am mâncat o pizza împreună, n-am râs la aceleași bancuri… E un străin.

Andrei: Atunci nu deschizi.

Clara: Ești nebun, cum să nu-i deschid lui Barack Obama?

Andrei: Da. Clar, Clara? (sună soneria)

Andrei: Cine e?

Voce: Barack Obama.

Clara: Vezi? Vezi?

Andrei: Taci. Ascunde-te.

Clara: Ce-i cu tine?

Andrei: Ăsta nu vine așa, de pomană. Ăsta întâi trage și după aia te întreabă ce mai faci.

Clara: Ce-i cu tine?

Andrei: Ascunde-te, vorbesc eu cu el.

Clara: Tu chiar crezi că e el?

Andrei: Păi, n-a spus?

Clara: Mai întreabă o dată.

Andrei: Cine e?

Voce: Barack Obama.

Andrei: Barack Obama, Barack Obama?

Voce: Barack Obama, Barack Obama.

Clara: Întreabă-l dacă e președintele Americii.

Andrei: Sunteți președintele Americii?

Clara: Tâmpitule, în engleză.

Andrei: Nu știu engleză, zi-i tu.

Clara: Nici eu nu prea.

Andrei: Hai că măcar atâta știi și tu engleza?

Clara: Hello!

Voce: Hello!

Andrei: Vezi că știi?

Clara: Doar l-am salutat.

Andrei: Da, dar ți-a răspuns. Întreabă-l în engleză.

Clara: Barack Obama?

Andrei: Asta l-am întrebat și eu.

Clara: Da, dar în românește. You, Barack Obama?

Voce: Barack Obama.

Clara: El e, deschide-i.

Andrei: Nu l-ai întrebat dacă e președinte.

Clara: Eu am încredere. Ai văzut ce voce mișto are…

Andrei: Clar, Clara?

Clara : Clar, Clara. You president al America?

Voce: Yes, i’m the President of the United States of America, Barack Obama.

Andrei: Băga-mi-aș!

Clara: Mamă!

Andrei: Băga-mi-aș!

Clara: Mamă!

Andrei: Strânge, fă ordine! Unde mi-e cravata?

Clara: În frigider. (sună soneria)

Andrei: Imediat!

Clara: Mister President!

Andrei: Într-o clipă… (bătăi în ușă)

Clara: În a minute! (bătăi în ușă)

Andrei și Clara: Poftiți domnule președinte, mister President…

Luca: Salut. Ce vă holbați așa?

Clara: Ce cauți tu aici?

Luca: Am venit pe la voi, așa cum am vorbit.

Andrei (uitându-se afară, Clarei): Nu e.

Clara (uitându-se afară, lui Andrei ): Nu e.

Luca: Cine nu e?

Andrei și Clara: Nimeni.

Luca: Bă, voi n-aveți ceva de băut?

Andrei: Cafea.

Clara: Cu lapte.

Luca: Sunteți tâmpiți, știți că nu beau cafea.

Clara: Lapte.

Luca: Mă lași? Ceva tare nu e? M-au speriat ăștia de jos.

Andrei: Cine?

Luca: Niște polițai.

Clara: Unde?

Luca: Pe scări. M-au cotrobăit și-n… urechi. Că cică e nu știu ce chestie secretă.

Clara: Și nu era și un negru cu ei?

Luca: Ba da. În palton. Da-l prinseseră. Era înconjurat deja de malaci. Îl duceau afară.

Andrei: (detectiv) Și malacii erau polițiști?

Luca: Nu, civili. Aveau și ochelari negri și stații de emisie-recepție. Erau mari de tot, frățioare. Parcă îl prinseseră pe Președintele Americii.

Clara: Poate că nu-l prinseseră, poate că-l apărau.

Luca: Dă-l dracu’! Ceva de băut n-aveți?

Andrei: Și cum arăta negrul ăla?

Luca: Ca un negru, cu palton.

Clara: Și era negru, negru sau așa… mai….

Luca: Nu era chiar negru, era jumi-juma…

Clara: El era!

Luca: Cine?

Andrei și Clara: Nimeni!

Luca: Bă, voi nu sunteți sănătoși? Cine nu era nimeni?

Andrei și Clara: Nimeni, cineva.

Luca: Aha, cineva.

Clara: Cine va… duce gunoiul, vreau să zic…

Luca: Băi, dacă îmi ascundeți ceva, ok, sunteți la voi acasă, dar nu mă luați la mișto cu gunoiul că nu merge. Nu duc gunoiul nici acasă, dar’mite la voi.

Andrei: Îl duc eu.

Clara: Ba eu.

Andrei: Ba eu. Clar, Clara? (ia florile din glastră, scutură scrumiera într-un șervețel, aruncă niște nimicuri într-o pungă. Din ușă îi face semn Clarei să scape de Luca. Iese.)

Clara: Cât gunoi se adună!

Luca: Da’ mie de ce mi-a luat șapca?

Clara: Aia era veche, se gunoise.

Luca: Voi mi-ați făcut-o cadou.

Clara: Te-ai prins?

Luca: De ce să mă prind?

Clara: De mâner, să nu cazi. Vrem să îți luăm o altă șapcă, de ziua ta.

Luca: Dar ziua mea este peste 9 luni.

Clara: Vezi, n-ar fi rezistat până atunci.

Luca: Păi mi-ați dat-o acum 3 luni. Era nouă.

Clara: Și era și subțire. Bătea vântul prin ea. Dacă răcești? Uite, ai ochii roșii, ești palid. Îți tremură mâinile. E clar, Clara, ceai fierbinte și aspirină și în pat cu tine.

Luca: Băi, ce-i cu tine?

Clara: Dacă iau și eu răceala? Și Andrei, care știi cât e de sensibil la curent. Pe bune, dacă te vede Andrei așa, face infarct, știi cât de mult ține la tine. N-ai fular? Uite, ia căciula asta și  du-te să te bagi în pat. (În tot timpul ăsta l-a îmbrăcat pe Luca cu geaca și l-a dus la ușă. În ușă, Andrei…)

Andrei: Clara?

C: Nu e ceea ce crezi.

L: Ea mi-a pus-o.

A: Căciula mea?

L: Șapca mea?

C: Vezi, îi e rău, nu-l opri, lasă-l să se ducă. Pa, Luca. Te sunăm noi. (Luca iese) (către Andrei): E?

A: Nimeni. Doar asta…(îi arată un steguleț USA)

C: Dacă e otrăvit?

A: E doar un steguleț.

C: Dar dacă îl înfigi într-o măslină și îl pui într-un Martini, poți să te otrăvești.

A: Sau să te înțepi.

C: Nu râde. Americanii ăștia…

A: Stop.

C: Am auzit că unii de la CIA au vopsit Casa Albă în negru când…

A: Gata. Ce te-a apucat? Nu e niciun Barack Obama, nici la ușă, nici pe scară.

C: Atunci cine a spus Barack Obama?

A: Nu știu. Luca!

C: Nu-l duce mintea. Și are și vocea ascuțită. Și el nu sună. El bate. (sună)

A: Cine e?

C: Who is?

L: Luca!

A: De ce dracu nu bați la ușă?

L: Aveam mâinile ocupate.

C: Și cu ce ai sunat?

(va urma)