În una din maximele sale referitoare la zâmbet, Garabet Ibrăileanu afirma: „În pădurile preistorice, arma pitecantropului era ciomagul, arma omului modern este zâmbetul. Și atunci și astăzi expresia fizică a sentimentului a rămas aceeași: arătarea caninilor”. Că zâmbetul poate exterioriza inflexiunile cele mai ascunse ale sufletului nu încape îndoială. El e reflexul exterior al oglinzii noastre interioare. Există zâmbete tandre, zâmbete îndurerate, zâmbete ironice, zâmbete misterioase, zâmbete tragice, zâmbete ce reflectă o mare pace interioară, zâmbete în care mocnește furia sau ura. Există zâmbetul duios al mamei, zâmbetul senin al copilului, zâmbetul îndrăgostitului, zâmbetul resemnat al bătrânilor etc. Câte stări, atâtea zâmbete. Ce reflectă zâmbetul aleșilor noștri când își dezvelesc ei caninii depinde de împrejurări și, uneori, cum ar spune Moromete, „depinde de facultăți”. Zâmbetul larg iliescian ar reflecta ideea „să se revizuiască, primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic”, zâmbetul crispat al lui Năstase ar spune „pupă-l în bot (pe popor) și papă-i tot”, zâmbetul tăios băsescian ne trimite cu gândul la „i-am ciuruit”, zâmbetul de vulpoi prins în coteț al lui Voiculescu dezvăluie că „el se jură că nu fură, /dar l-am prins cu rața-n gură”. Cât despre zâmbetul viclean al lui Ponta s-ar putea spune: „Minciuna stă cu regele la masă, dar asta-i cam demultișor poveste, / De când sunt „primi”, de când minciună este, / Duc laolaltă cea mai bună casă”. Referitor la zâmbetul de crin ofilit al lui Antonescu, aș afirma, vorba cântecului lui Florin Bogardo: „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii”, căci crinii au cam început să se vestejească la umbra trandafirilor USL-iști. Zâmbete… și zâmbete… Zâmbete pe măștile de figuranți ale protipendadei noastre politice, „măști cu toate de renume din comedia minciunii”, cum ar zice Eminescu.
Să-ți mai vină să zâmbești, bade românule, dacă te mai lasă pârdalnica de inimă.
ALEXANDRU IACOB este profesor, a făcut zeci de generații să iubească limba română și privește cu răbdarea dascălului vremurile palide de azi…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; NERO, BRAC GERMAN, episodul 16…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Astăzi îmi permit să fiu sentimentală…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU ; Nobila meserie…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Unde este Țugurlan?…
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Poveste de iarnă…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Târgoviște, 1938…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Dor și timp…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Un film…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Felinarele din Piața Metus…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN; În cursa timpului…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA; Despre ce este vorba…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Pe urmele japonezilor…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ ; O samă de măscări…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 4 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU…
RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ – Ioan VIȘTEA; Mica sirenă…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; O cafea amară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ ; Dor și vis…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA ; Așteptare…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Miahela MARIN; Teama de a fi român…
SOVIANYSME – Octavian SOVYANI; Am fost un copil reușit?( 2 )
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ; Despre morcovi și inflație…
Facebook
WhatsApp
TikTok
