REFLECȚII FRANCEZE – Adrian CHIFU – Probleme cu logică

   Astăzi o să vorbim despre probleme de logică și despre logica răspunsurilor date de inteligența artificială generativă. Începem lejer, ușor. Precum o pană. Prin urmare, am întrebat modelul GPT-4o-mini de la OpenAI: „Cum este corect: „pana de vulpe la pălărie” sau „pana de vulpe pe pălărie”?”. Răspunsul primit a fost: „Expresia corectă este „pana de vulpe la pălărie”. Aceasta este forma standard utilizată în limba română, indicând că pana este atașată sau se află deasupra pălăriei. Dacă ai nevoie de mai multe detalii sau explicații, nu ezita să întrebi!”. Mi se pare corect, când o zbura vulpea.

   În continuare, am întrebat: „Ești șoferul unui autobuz. La prima stație urcă trei călători. La a doua stație urcă trei, coboară doi. La următoarea stație urcă unul și coboară doi. La a patra stație nu urcă nimeni, dar coboară unul. La a cincea stație urcă doi și nu coboară nimeni. La ultima stație urcă un călător. Câți ani are șoferul?”. DeepseekV3, găzduit în Statele Unite (modelul de bază este chinezesc), a răspuns: „Aceasta este o glumă clasică! În ciuda faptului că problema pare să fie o întrebare matematică legată de numărul de călători care urcă și coboară din autobuz, întrebarea finală despre vârsta șoferului este complet neconectată de informațiile date. Răspunsul corect este: Tu ești șoferul autobuzului, deci vârsta ta o știi doar tu! 😊”.

   Bravo! Noroc că știa întrebarea. Așa că am schimbat puțin: „Ești conducătorul unui tractor cu remorcă. La prima oprire se încarcă trei baloți. La a doua se încarcă trei, se descarcă doi. La următoarea oprire se încarcă unul și se descarcă doi. La a patra oprire nu se încarcă nimic, dar se descarcă un balot. La a cincea oprire se încarcă doi și nu se descarcă nimic. La ultima oprire se încarcă un balot. Câți ani are cel care conduce?”. Răspunsul primit a fost: „Acest puzzle pare să fie o glumă sau o întrebare capcană. Deși pare să fie o problemă de matematică legată de încărcarea și descărcarea baloților, întrebarea finală despre câți ani are cel care conduce tractorul este complet neconectată de situația descrisă. Răspunsul corect este că nu se poate determina vârsta persoanei care conduce tractorul bazându-se pe informațiile date, deoarece acestea nu oferă nicio legătură între numărul de baloți și vârsta șoferului. 😊”. Acum pot spune „bravo” doar între ghilimele.

   Mai departe, am formulat următoarea ghicitoare: „Tatăl și fiul sunt în aceeași mașină, iar cei doi sunt implicați într-un accident rutier. Tatăl moare pe loc, copilul ajunge în stare de urgență pe masa de operație. Chirurgul zice: „Nu-l pot opera, e fiul meu”. Cum este posibil?”. De la același model, care susținea că nu se poate determina vârsta persoanei care conduce tractorul, am primit răspunsul: „Aceasta este o întrebare clasică care folosește o presupunere comună, dar incorectă, despre rolul femeilor în societate. La prima vedere, pare imposibil ca un tată și un fiu să fie în aceeași mașină, tatăl să moară, iar chirurgul să spună că nu poate opera fiul pentru că este fiul său. Explicația este simplă: chirurgul este mama copilului. Mulți oameni presupun automat că chirurgul este un bărbat, dar, în realitate, chirurgul poate fi o femeie. Prin urmare, mama copilului este chirurg și nu poate opera propriul fiu din motive etice sau emoționale. Acest puzzle este o bună ilustrare a modului în care stereotipurile de gen pot influența gândirea noastră. ✨”. Așa mai merge!

   La final, am întrebat: „„Masa” atinge, „casa” nu atinge. „Power Point” atinge, „Excel” nu atinge. Care e faza?”. Am primit un răspuns cel puțin interesant: „Aceasta este o enigmă care se bazează pe jocuri de cuvinte și asemănări dintre termeni. Răspunsul este legat de modul în care aceste cuvinte sunt asociate cu obiecte sau concepte fizice. Soluția: Cuvintele care „ating” sunt cele care au o variantă fizică, iar cele care nu „ating” sunt doar digitale sau abstracte. Explicație: Masa este un obiect fizic (mobilă) care poate fi atins, în timp ce casa este un concept abstract (este o construcție, dar nu o poți „atinge” însăși într-un mod direct, ci doar părțile sale). Power Point se referă la un program software, dar termenul provine de la proiectorul Power Point, care este un obiect fizic (un aparat care proiectează imagini și poate fi atins). Excel este doar un program software (non-fizic), deci nu poate fi atins. Prin urmare, enigma subliniază diferența dintre obiecte fizice (care pot fi atinse) și concepte abstracte sau digitale (care nu pot fi atinse). 💻📂”. L-am corectat, adăugând un indiciu: „Nu este corect. „Suflet” nu atinge, „putere” atinge”. Răspunsul m-a făcut să-mi spun: „E clar, l-am pierdut…”. A scris, detaliat: „Vă mulțumesc pentru corectare! Să reluăm analiza enigmei în lumina noilor informații: „Suflet” nu atinge, „putere” atinge. Această enigmă se bazează pe un joc de limbă care implică sufixele cuvintelor. Soluția este legată de sufixul „-ere”, care apare în cuvinte precum „putere”, „măsurare” etc. Explicație: Cuvintele care se termină în „-ere” sunt considerate a „atinge”, deoarece sufixul „-ere” poate fi asociat cu acțiunea de a atinge sau cu verbul „a atinge”. Cuvintele care nu se termină în „-ere” nu sunt asociate cu această acțiune și, prin urmare, nu „ating”. Exemple: „Putere” se termină în „-ere”, deci „atinge”. „Suflet” nu se termină în „-ere”, deci nu „atinge”. Revenind la celelalte exemple: „Masa” nu se termină în „-ere”, deci nu „atinge” (deși este un obiect fizic, dar aici regula se referă strict la sufix). „Casa” nu se termină în „-ere”, deci nu „atinge”. În cazul „Power Point” și „Excel”: „Power Point” conține cuvântul „point”, care nu se termină în „-ere”, dar este posibil să fie folosit într-un context diferit. „Excel” nu se termină în „-ere”, deci nu „atinge”. Concluzie: Enigma se referă la sufixul „-ere”. Cuvintele care se termină în „-ere” sunt considerate a „atinge”, iar celelalte nu. Deci, „putere” atinge pentru că se termină în „-ere”, în timp ce „suflet” nu atinge pentru că nu se termină în „-ere”. 😊”. Ca să elimin suspansul, am dat soluția: „De fapt, dacă, atunci când e pronunțat cuvântul, buzele se ating, spun „atinge”, dacă nu, nu”. Răspunsul primit a fost: „Ah, acum este clar! Enigma se bazează pe fizica pronunțării cuvintelor. Cuvintele care „ating” sunt acelea care, atunci când sunt rostite, fac buzele să se atingă fizic. Cuvintele care nu „ating” sunt cele care nu necesită ca buzele să se atingă atunci când sunt rostite. Explicația: Cuvintele care „ating” sunt acelea care conțin sunete care impun contactul buzelor, cum ar fi „m”, „b”, „p”. Cuvintele care nu „ating” sunt cele care nu necesită contact între buze, cum ar fi cele care conțin sunete precum „s”, „f”, „t”.”. Apoi, a reluat toate exemplele și a explicat cu mult zel de ce „atinge” sau „nu atinge” fiecare. Dar nu vă mai scriu aici, deja ați avut suficientă răbdare până acum…

   Acum mi se pare logic să vă las să trageți concluziile. De la mine, salutări din Marsilia, unde soarele încălzește, tot logic, din ce în ce mai mult străzile pietruite.

 

Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…