Salutări aproape primăvăratice de lângă Marsilia! Soarele a început să prindă putere, dezmorțind străzile pietruite, iar aerul miroase deja a promisiuni de vreme bună. Oamenii ies pe terase, își beau cafeaua, râd, mai oftează, pur și simplu trăiesc. Privindu-i cum se bucură de aceste momente simple, mi-am dat seama cât de departe suntem, din fericire, de viziunea rece și calculată a unor titani din lumea tehnologiei.
Zilele acestea, atenția mi-a fost captată de o declarație absolut uluitoare a lui Sam Altman, părintele faimosului ChatGPT. Într-o discuție aparent serioasă, domnul Altman a pus practic semnul egal între inteligența umană și cea artificială. Cum a reușit această performanță filosofică? Foarte simplu, reducând totul la o chestiune de consum. În viziunea sa, ecuația este simplă: omul consumă energie și timp îndelungat pentru a deveni inteligent, în timp ce mașinăria înghite curent electric și munți de date pentru a obține absolut același rezultat. Prin urmare, în logica sa de miliardar, suntem cam totuna.
Haideți să savurăm puțin absurditatea acestei idei și să facem câteva paralele. Dacă inteligența este doar o factură la curent electric și o prelucrare de date, înseamnă că un om care mănâncă o masă bună și apoi scrie o poezie face absolut același lucru cu un server care toacă megawați pentru a genera o rețetă de clătite. Această viziune șterge cu buretele tot ceea ce ne face, în esență, umani.
Spre deosebire de un model de limbaj care procesează texte într-o cameră frigorifică, inteligența umană nu se naște doar din calorii arse și baze de date. Se naște din genunchi juliți în copilărie, din inimi frânte, din bucurii imense, din greșeli penibile și din nopți nedormite. Așa cum observam zilele trecute, un calculator are nevoie de curent, dar nu are traume, nu are relații toxice, nu are zile în care pur și simplu nu are chef să se dea jos din pat. Un server nu va înțelege niciodată ce înseamnă să asculți o melodie și să ți se facă pielea de găină. El doar calculează probabilitatea ca următorul cuvânt din frază să fie chiar „găină”.
Aici trebuie să ne oprim și să punem absolut toate semnele de întrebare posibile! Oare acești creatori de tehnologie, izolați în bulele lor de sticlă, au pierdut complet contactul cu realitatea? Cum putem avea încredere oarbă în niște sisteme proiectate de oameni care cred că suntem doar niște mașinării biologice, niște convertoare ineficiente de energie? Dacă pentru ei o viață de om echivalează cu o factură uriașă la electricitate, încotro ne îndreptăm cu adevărat?
Este o tendință extrem de periculoasă să reducem complexitatea și miracolul spiritului uman la o simplă ecuație de consum. Poate că procesul nostru de învățare este ineficient, poate că ne ia zeci de ani să devenim înțelepți, iar unii chiar ratează complet acest obiectiv de-a lungul vieții, dar tocmai această experiență imperfectă ne dă valoare.
Până data viitoare, vă trimit salutări calde și profund umane de lângă Marsilia, bucurându-mă enorm că inteligența noastră funcționează încă pe bază de cafea, empatie și soare, nu doar pe curent trifazic! Deși, trebuie să recunosc, și împământarea este foarte importantă, mai ales când suntem cu capul în nori.
*
PS: Am rugat un model de inteligență artificială să facă o glumă despre această comparație bizară a lui Sam Altman. Răspunsul a fost prompt: „Dacă inteligența umană și cea artificială sunt totuna, abia aștept să văd primul server care își ia concediu medical pentru că a intrat în depresie după ce a citit prea multe știri proaste pe internet!”
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
