Salutări din Marsilia, unde toamna târzie pictează cerul în nuanțe calde, iar ecourile soneriilor de la școlile din apropiere se amestecă cu pescărușii gălăgioși din Portul Vechi. Mă gândesc la generațiile de elevi care au trecut pe aici și la instrumentele pe care le-au avut la dispoziție, de la tăblița cu cretă la… inteligența artificială. Oare ce ar fi spus învățătorul Joseph Pagnol, tatăl lui Marcel, despre un elev care își face temele cu ajutorul unui algoritm?
Recent, am dat peste un articol provocator pe Education Week care analizează un raport al Centrului pentru Democrație și Tehnologie (CDT). Cifrele sunt, sincer, uluitoare: în anul școlar 2024-2025, 85% dintre profesori și 86% dintre elevi au folosit deja instrumente de inteligență artificială. Nu mai vorbim de o noutate exotică, ci de o realitate cotidiană, o unealtă la fel de comună ca un calculator de buzunar, doar că infinit mai puternică și, se pare, mai problematică.
Pentru profesori, AI-ul pare a fi un vis împlinit. Aproape 70% îl folosesc pentru a crea lecții și materiale, iar peste jumătate simt că le-a îmbunătățit predarea și le-a eliberat timp prețios pentru interacțiunea cu elevii. Pare scenariul ideal: un asistent personal care se ocupă de muncile repetitive, lăsând omului partea creativă și empatică. Dar, ca în orice poveste frumoasă, există și un „dar”. Și nu, nu este vorba despre un cadou… Oare nu cumva acest asistent zelos ne fură, pe nesimțite, ceva esențial?
Aici povestea se întunecă puțin. Jumătate dintre elevi recunosc că se simt mai puțin conectați de profesorii lor de când folosesc AI, iar atât profesorii, cât și părinții sunt îngrijorați de o scădere a interacțiunii dintre colegi. Și mai grav, 70% dintre dascăli se tem că dependența de AI erodează abilitățile de gândire critică și de cercetare ale tinerilor. Nu cumva, în goana după eficiență, creăm o generație care știe să ceară răspunsul corect, dar a uitat cum să pună întrebările potrivite? O generație de „papagali digitali”, ca să revin la o obsesie mai veche, care repetă informații fără a le digera?
Cel mai mare paradox este acesta: deși aproape toată lumea folosește AI în școli, aproape nimeni nu a fost cu adevărat pregătit pentru asta. Mai puțin de o treime dintre profesori au primit instrucțiuni clare despre cum să folosească aceste unelte eficient și etic. La elevi, cifrele sunt și mai triste: doar o mică parte dintre ei au fost informați despre regulile școlii sau despre riscurile la care se expun. Este ca și cum am fi dat tuturor cheile de la o mașină de Formula 1, fără să le oferim și cursuri de pilotaj. Rezultatul? Unii o folosesc pentru a ajunge mai repede la destinație (teme, proiecte), dar alții o turează periculos, cerându-i sfaturi de sănătate mintală sau despre probleme în relații. Este oare un algoritm pregătit să poarte această responsabilitate?
Soluția nu este, desigur, să aruncăm calculatorul pe fereastră, așa cum se temeau unii profesori în anii ’80. Istoria ne-a arătat că tehnologia nu poate fi oprită, ci trebuie înțeleasă și ghidată. Responsabilitatea cade pe umerii școlilor, care trebuie să transforme alfabetizarea digitală dintr-un concept abstract într-o materie concretă. Avem nevoie de profesori instruiți și de elevi conștienți, capabili să folosească AI-ul ca pe o trusă de scule, nu ca pe un oracol infailibil.
Altfel, riscăm să transformăm o unealtă cu un potențial uriaș într-o cârjă pentru gândire. Și, în cele din urmă, s-ar putea să descoperim că, în liniștea clasei, cel mai important sunet nu este cel al tastaturii, ci pauza de gândire a unui copil care caută propriul său răspuns, nu pe cel mai rapid.
Până data viitoare, vă transmit salutări însorite și pline de reflecții din Marsilia, unde marea, în înțelepciunea ei, ne amintește că cele mai de preț comori sunt cele descoperite la adâncime, nu cele care plutesc la suprafață.
PS: O glumă „gândită” de Kimi K2, special pentru acest articol: „Cum își aleg elevii răspunsurile de la inteligența artificială? / – Simplu! Cumpără un scroll și caută cea mai lungă explicație. Au zis că cu cât e mai lungă, cu atât are mai multe șanse să fie corectă!”. Recunosc, este departe de cea mai bună glumă de până acum…
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…