REFLECȚII FRANCEZE – Adrian CHIFU – Gardienii Portului și Legătura Dispărută

Salutări de lângă Marsilia, unde ecourile istoriei orașului se simt chiar și la câțiva kilometri distanță! Astăzi, ne plimbăm imaginar pe cheiurile Vieux-Port (Portul Vechi) din Marsilia, flancate de doi gardieni impunători de piatră: Fortul Saint-Jean și Fortul Saint-Nicolas. Privindu-i, nu poți să nu te întrebi ce povești ascund zidurile lor masive și ce legături, vizibile sau invizibile, au existat între ei de-a lungul secolelor. Mulți vizitatori sau chiar localnici își imaginează, poate, o legătură directă, o pasarelă care să fi unit cândva cele două forturi peste gura portului. Istoria, însă, ne oferă o poveste puțin diferită, dar la fel de fascinantă.

   Originile Fortului Saint-Jean sunt mai vechi, legate de prezența Cavalerilor Ospitalieri ai Sfântului Ioan de Ierusalim încă din secolul al XII-lea. Turnul pătrat al Regelui René (Tour du Roi René) datează din secolul al XV-lea. Dar ambele forturi, așa cum le știm azi, sunt în mare parte opera secolului al XVII-lea și a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. După ce Marsilia, un oraș cu un puternic spirit de independență, s-a revoltat împotriva autorității regale, Ludovic al XIV-lea a decis să „cumințească” orașul. În 1660, a ordonat construirea Fortului Saint-Nicolas pe malul sudic și întărirea Fortului Saint-Jean pe malul nordic. Intenția era clară și aproape sfidătoare: tunurile forturilor nu erau orientate doar spre mare, pentru a apăra portul de atacuri externe, ci și spre oraș, pentru a intimida și controla populația rebelă. O adevărată demonstrație de forță, menită să amintească Marsiliei cine deține puterea. Celebrul inginer militar Vauban a criticat chiar designul defensiv al Fortului Saint-Nicolas, considerându-l inadecvat apărării maritime, dar perfect pentru a supraveghea orașul. Ulterior, Vauban a contribuit la separarea Fortului Saint-Jean de restul orașului printr-un șanț adânc.

   Și totuși, cum rămâne cu legătura dintre cele două maluri? A existat oare o pasarelă între forturi? Documentele istorice nu menționează o pasarelă pietonală directă între cele două fortărețe. În schimb, la începutul secolului XX, intrarea în Vieux-Port a fost dominată de o structură metalică emblematică: Pont Transbordeur. Inaugurat în 1905, acest pod transportor, o minune inginerească a vremii creată de Ferdinand Arnodin, nu lega direct forturile, dar conecta cele două cheiuri (Quai du Port și Quai de Rive Neuve) printr-o nacelă suspendată care traversa portul. Imaginați-vă priveliștea: o structură gigantică de oțel, înaltă de peste 86 de metri, cu o traversă de 240 de metri, sub care vasele intrau și ieșeau din port. Era „Turnul Eiffel al Marsiliei”, un simbol al modernității și un punct de atracție. Aceasta era legătura vizibilă, aeriană, dintre cele două părți ale portului, în umbra forturilor. Din păcate, soarta acestui gigant a fost pecetluită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În august 1944, armata germană, în retragere, a aruncat în aer podul pentru a bloca intrarea în port. Unul dintre piloni s-a prăbușit în apă, iar restul structurii a fost demolat definitiv în septembrie 1945. Astfel, legătura aeriană spectaculoasă a dispărut, lăsând un gol în peisajul și memoria orașului.

Vedere cu Pont Transbordeur, Marsilia

   Forturile însele au avut o istorie tumultuoasă. În timpul Revoluției Franceze, considerate simboluri ale despotismului, ambele forturi au fost parțial demolate de mulțime, dar Adunarea Națională a oprit distrugerea pentru a păstra utilitatea lor defensivă. Mai târziu, în anii 1860, Fortul Saint-Nicolas a fost efectiv tăiat în două de crearea Bulevardului Charles Livon, necesar pentru a lega portul de Palatul Pharo. Cele două părți rezultate sunt cunoscute azi ca Fort Ganteaume (partea spre mare) și Fort d’Entrecasteaux (partea spre uscat). Ambele forturi au servit și ca închisori de-a lungul timpului. Printre prizonierii celebri de la Saint-Nicolas s-au numărat scriitorul Jean Giono și viitorul președinte tunisian Habib Bourguiba. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Fortul Saint-Jean a fost folosit de germani ca depozit de muniții, suferind distrugeri semnificative în urma unei explozii accidentale în 1944.

   Astăzi, gardienii portului au noi roluri. Fortul Saint-Jean, restaurat, este parte integrantă a MuCEM (Muzeul Civilizațiilor Europene și Mediteraneene) și este conectat de clădirea modernă a muzeului (J4) și de cartierul Panier prin pasarele moderne, aeriene, realizate dintr-un beton special (BFUHP). Fortul Saint-Nicolas (mai precis, Fort d’Entrecasteaux) a început recent să-și deschidă porțile publicului prin proiectul „La Citadelle”, transformându-se treptat într-un spațiu cultural și de agrement.

   Povestea forturilor și a legăturii dintre ele ne vorbește despre putere, control, rezistență și transformare. Ne arată cum structuri construite pentru a subjuga pot deveni, peste secole, simboluri ale patrimoniului și spații deschise culturii. Dispariția podului transportor ne amintește de fragilitatea simbolurilor și de rănile lăsate de război. Iar noile pasarele de la Mucem demonstrează cum arhitectura contemporană poate crea noi dialoguri între trecut și prezent. Data viitoare când priviți intrarea în Vieux-Port, amintiți-vă de tunurile lui Ludovic al XIV-lea, de nacela elegantă a podului transportor și de transformările prin care au trecut acești giganți de piatră. Istoria Marsiliei este scrisă în zidurile lor.

    Până data viitoare, vă transmit salutări din Provence-ul însorit, unde aromele de chiparos și cimbru ne amintesc de dealurile ce veghează asupra Marsiliei și a forturilor sale!

PS: Așa cum v-am obișnuit, vă las cu o glumă scrisă de Grok 3: „De ce era Pont Transbordeur din Marsilia atât de popular? Pentru că toată lumea voia să fie „suspendată” de frumusețea portului!”

 

Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…