Salutări din Provence! Astăzi vă invit la o incursiune într-unul dintre preparatele care definesc bucătăria de aici: Daube Provençale. Nu este doar o simplă tocană, ci o adevărată instituție, o ocazie de a celebra ritmul lent al vieții mediteraneene, un fel de mâncare care te răsplătește dacă ai răbdare.
Pe scurt, Daube se pregătește din bucăți de vită, de obicei din părți mai puțin nobile, care sunt marinate peste noapte în vin roșu robust, usturoi, ceapă și ierburi aromatice precum cimbru, rozmarin și dafin. A doua zi, carnea se rumenește, se adaugă legume precum morcovi și țelină, se toarnă vinul și se lasă totul să fiarbă la foc mic ore întregi, ideal într-o oală de lut. Rezultatul? O carne atât de fragedă încât se topește în gură, învăluită într-un sos bogat și parfumat, care transformă modestia în deliciu.
Dacă vă sună familiar, aveți dreptate: seamănă cu celebrul Boeuf Bourguignon, din regiunea Bourgogne. Ambele sunt tocănițe de vită cu vin, dar Daube Provençale are acel accent sudic, cu influențe mediteraneene – poate un strop de coajă de portocală sau măsline, spre deosebire de varianta bourguignonă, mai „nordică”. Îmi amintesc de mini-turneul meu recent din Belgia cu trupa de garage rock, unde, într-un weekend surprinzător de însorit, am descoperit carbonnade flamande. E o tocană similară, dar cu bere în loc de vin și o dulceață aparte de la ceapă. Seamănă atât de mult, încât m-am simțit pentru un moment ca în Provence.
Ca garnitură, Daube se potrivește de minune cu gnocchi moi, paste proaspete sau un piure cremos de cartofi. Și aici intră o poveste personală: am niște prieteni buni care fac o Daube excelentă și, la masă, întreabă pe toată lumea: „Vrei vulcan sau nu?”. Vulcan înseamnă să-ți facă un mic crater în mijlocul piureului, unde toarnă extra zeamă de la carne. Vă spun eu, merită să alegeți vulcan!
Istoric vorbind, Daube este o mâncare populară, născută din necesitate în gospodăriile țărănești. Paradoxal, deși este un preparat care poate fi sublimat, expresia „c’est de la daube” a căpătat o conotație negativă, însemnând ceva de proastă calitate. Aceasta vine din originea modestă a felului, asociat cu carne ieftină, dar și din verbul „dauber”, care înseamnă a murdări sau a lucra de mântuială. Așa că, atenție: o Daube bine făcută e delicioasă, dar să spui despre un film că e „de la daube” înseamnă că e o porcărie!
Poate că ideea acestui articol mi-a venit ca o premoniție tomnatică, pe măsură ce toamna se apropie și aerul devine mai răcoros. Daube Provençale este perfectă pentru serile acestea, un memento că din lucruri simple pot ieși capodopere.
Salutări calde, pe săptămâna viitoare, cu alte reflecții din Provence. Și nu uitați: dacă viața vă oferă carne dură, faceți Daube!
PS: (glumă scrisă de ChatGPT 5 Pro) „Daube se gătește la foc mic, ca să aibă carnea timp să-și ceară iertare pentru cât a fost de tare.”
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
