Salutări de lângă Marsilia, unde vremea a decis, în sfârșit, să ne zâmbească… sau, cel puțin, așa aș vrea eu să pot spune! Din păcate, realitatea de la fereastră rămâne umedă și gri, iar ploaia pare hotărâtă să transforme străzile în mici cursuri de apă.
Totuși, această atmosferă de stat în casă are și părțile ei bune. M-a convins să iau o pauză de la ecrane și să mă refugiez în confortul lecturii clasice. Am lăsat telefonul și laptopul deoparte și am răsfoit revista Communications of the ACM în format fizic. Există o liniște aparte în foșnetul hârtiei. Pentru cei care preferă totuși varianta digitală, articolul care mi-a atras atenția este disponibil și online (aici: https://dl.acm.org/doi/10.1145/3745782).
Titlul m-a oprit imediat: „Sustainable Quantum Computing” (Calcul cuantic sustenabil). Alăturarea termenilor „cuantic” și „sustenabil” pare o promisiune uriașă pentru viitor. Dar înainte de a vedea cum am putea ajuta planeta cu fizica avansată, haideți să lămurim ce este acest calculator cuantic. Calculatoarele pe care le folosim zi de zi, de la laptopuri până la telefoanele din buzunarele noastre, funcționează pe bază de biți. Un bit este cea mai mică unitate de informație și este binar, adică poate fi 0 sau 1. Putem să ne imaginăm un întrerupător care este fie stins, fie aprins.
Calculatoarele cuantice schimbă regulile și nu folosesc biți, ci qubiți. Datorită mecanicii cuantice, un qubit nu este obligat să fie doar 0 sau doar 1. Poate fi ambele în același timp până în momentul măsurării. Dacă bitul clasic este o monedă așezată pe masă, qubitul este o monedă care se învârte rapid pe cant. Cât timp se învârte, este și cap și pajură simultan. Această proprietate permite efectuarea unor calcule paralele masive și rezolvarea în câteva secunde a unor probleme care ar dura milenii pentru un calculator clasic.
Aici intervine articolul din ACM și ideea de sustenabilitate. Trăim într-o eră în care antrenarea modelelor de Inteligență Artificială și rularea supercalculatoarelor consumă cantități enorme de energie. Centrele de date se încălzesc și necesită sisteme de răcire gigantice. Promisiunea calculului cuantic nu este doar despre viteză, ci și despre eficiență. Pentru probleme complexe precum simularea unor noi materiale pentru baterii sau optimizarea rețelelor energetice, aceste mașinării ar putea consuma mult mai puțină energie totală decât sistemele clasice.
Autorii articolului nu se rezumă la teorie, ci lansează un apel comunitar la acțiune pentru stabilirea unei agende comune, multi-disciplinare. Ei identifică patru piloni esențiali care trebuie să colaboreze pentru acest viitor sustenabil.
În primul rând, Cercetătorii. Deși platformele cuantice sunt încă la început, integrarea responsabilității față de mediu în dezvoltare și aplicare este crucială. Colaborarea dintre experții în calcul cuantic și cercetătorii în sustenabilitate este cheia pentru a consolida acest domeniu pe baze ecologice.
În al doilea rând, Educatorii. Aceștia au rolul de a promova sustenabilitatea alături de performanță. O educație concentrată pe acest aspect va împuternici următoarea generație de ingineri să prioritizeze impactul asupra mediului, nu doar viteza de calcul.
În al treilea rând, Industria. La fel ca în cazul rapoartelor de mediu pentru produsele IT tradiționale, viitoarele platforme comerciale cuantice ar trebui să aplice standarde clare și să genereze rapoarte privind amprenta de carbon.
În fine, Agențiile internaționale și decidenții politici. Calculul cuantic, la fel ca alte tehnologii bazate pe semiconductori, depinde de importul și exportul de pământuri rare. Este vital să se adauge pe agendă mineritul sustenabil și utilizarea responsabilă a acestor resurse, aliniindu-se cu obiectivele globale de dezvoltare durabilă. Tehnologia evoluează în cicluri. Am plecat de la abac, am ajuns la tranzistori, iar acum batem la porțile fizicii cuantice. Poate că adevărata revoluție nu va fi doar puterea de calcul, ci inteligența de a o folosi pentru a proteja lumea în care trăim.
Până data viitoare, trimit salutări pline de speranță de la Marsilia, unde aștept ca norii să se risipească și să lase loc soarelui!
*
PS: Am rugat un model de inteligență artificială clasică să spună o glumă despre calculatoarele cuantice. Răspunsul a fost: „De ce a trecut pisica lui Schrödinger strada? Și a trecut, și n-a trecut!” E clar că umorul cuantic mai are de așteptat.
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
