Salutări din Provence, unde toamna târzie pictează peisajul în nuanțe melancolice de ocru și arămiu, iar vântul Mistral, mai domol acum, pare că șoptește secrete printre frunzele uscate. Este o vreme care te îndeamnă la reflecție, la o cafea fierbinte și, inevitabil, la planuri. Și cum planurile mele includ mereu cursuri și prezentări, mă trezesc adesea jonglând cu sarcini repetitive care consumă un timp prețios.
Zilele trecute, după ce am finalizat o prezentare complexă, am început ritualul cunoscut: salvează ca PDF, redenumește fișierul după un format anume, încarcă-l pe platforma de cursuri pentru studenți, apoi încarcă-l din nou pe sistemul de prezentare live. Pași mici, dar care, adunați, se transformă în minute bune, minute pe care le-aș putea petrece, să zicem, admirând cum soarele apune peste acoperișurile vechi din Marsilia. Și atunci mi-a încolțit în minte ideea: ce-ar fi dacă aș avea o mică echipă de „asistenți digitali” care să facă toate astea pentru mine?
Așa am ajuns să cochetez cu conceptul de sisteme multi-agent. Sună pompos și SF, dar ideea de bază este de o simplitate dezarmantă. În loc să avem un singur program AI atotștiutor – un fel de „geniu” digital care, după cum am mai povestit, mai și „halucinează” din când în când –, ne bazăm pe o orchestră de programe mai mici și ultra-specializate. Fiecare „agent” este ca un instrumentist într-o filarmonică: unul știe să cânte perfect la vioară, altul la pian, iar altul la percuție. Niciunul nu trebuie să le știe pe toate, dar împreună, sub bagheta unui dirijor, pot crea o simfonie.
În cazul meu, „dirijorul” aș fi eu, stabilind obiectivul final: „Transformă această prezentare și distribuie-o”. Primul agent, „Arhivarul”, ar prelua fișierul, l-ar converti în PDF și l-ar redenumi conform regulilor. Al doilea, „Logisticianul”, l-ar încărca pe platforma studenților. Al treilea, „Regizorul tehnic”, s-ar asigura că prezentarea este gata de start pe sistemul de proiecție. Fiecare cu treaba lui, eficient și fără greșeală. Eu aș interveni doar pentru a da startul și pentru a mă bucura de minutele câștigate.
Ideea fundamentală, și cea care mă fascinează cel mai mult, este că acești agenți nu vin să ne ia locul. Dimpotrivă, ei vin să ne elibereze de muncile anoste, repetitive, cele care ne toacă energia și creativitatea. Ne permit să ne ridicăm de la nivelul de „executant” la cel de „strateg”, de „dirijor”. Să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: conținutul cursului, nu logistica distribuirii lui.
Și exemplele sunt nenumărate. Am văzut creatori de conținut pe YouTube care folosesc astfel de „echipe” pentru a-și transforma automat înregistrările video în emisiuni audio (podcasturi), generând transcrieri, eliminând pauzele sau segmentele publicitare și chiar creând miniaturi atractive pentru platforme. Un alt exemplu fascinant este cel al unui administrator de sistem care a pus la punct o echipă de agenți ce monitorizează non-stop sănătatea unui server: unul detectează problema, altul o diagnostichează analizând jurnalele, iar al treilea aplică soluția, informându-l pe administratorul uman doar despre rezultatul final. Omul nu mai este „pompierul” care stinge incendii, ci „arhitectul” care proiectează un sistem mai bun.
Această trecere de la un singur agent la o echipă de agenți specializați este, în opinia mea, unul dintre cei mai importanți pași în evoluția inteligenței artificiale practice. Nu căutăm un înlocuitor pentru inteligența umană, ci unelte din ce în ce mai rafinate care să o amplifice. Așa cum un artizan din Provence nu este înlocuit de ciocanul său, ci îl folosește pentru a-și exprima măiestria, la fel vom folosi și noi aceste orchestre digitale pentru a ne realiza viziunile mai rapid și mai eficient.
Până la urmă, poate că viitorul nu înseamnă să fim înlocuiți de mașini, ci să devenim cu toții dirijori. O perspectivă care, trebuie să recunosc, sună destul de bine.
Vă trimit un gând bun din sudul Franței și vă las cu o provocare: la ce sarcini repetitive ați renunța bucuroși, dacă ați avea propria voastră mică orchestră digitală?
À bientôt!
P.S.: Vă las, așa cum v-am obișnuit, cu o glumă scrisă de data aceasta de O3 Pro: „În laboratorul meu de IA am un sistem multi-agent atât de cooperant încât, când apare un bug, toți agenții votează repede cine dă vina pe celălalt. Rezultatul e mereu unanim: ‘Omul!’”
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
