În articolele anterioare am definit manipularea și am analizat-o în special din punct de vedere psihologic, apoi am relevat aspecte politice și economice actuale ale acesteia, urmând ca aici să analizăm manipularea prin publicitate (respectiv prin mijlocul principal al reclamelor) și manipularea statistică (prin statistică). Publicitatea este apreciată ca fiind cel mai important instrument prin care consumatorii persoane fizice sau juridice devin conștienți de existența unei firme, unui produs/serviciu. Dacă reclamele sunt creative, ele pot crea o imagine, un anumit grad de preferință sau cel puțin de recunoaștere a unui brand, susține Philip Kotler, considerat părintele marketingului modern, dar cele mai multe sunt prin televiziune și sunt tot mai scurte, pentru că sunt costisitoare dacă se transmit la ore de vârf, lăsând puțin timp pentru receptarea mesajului; în plus, se transmit multe reclame împreună și acest fapt produce confuzii în mintea posibililor cumpărători și deci manipulare. De aceea reclamele ar trebui îndreptate către grupuri-țintă, ca de exemplu persoane vulnerabile, tineri etc. sau plasate în reviste specializate de modă, pescuit, moto, auto, etc.
Publicitatea presupune luări de decizii în privința celor 5 M, susține autorul lucrării „Managementul marketingului„: misiune, mesaj, media, money (bani), măsurători. Etapele procesului de cumpărare sunt conștientizarea asupra nevoii de a cumpăra un produs; procesul de informare din diverse surse: analize, reviste de specialitate, tv, internet, experți, familia, prietenii; evaluarea alternativelor de cumpărare, inclusiv a înlocuitorilor produselor (serviciilor); decizia de cumpărare; evaluarea fizică, prin testarea eficacității produsului, serviciului și psihologică, prin aprobarea celor din jur (Steven Silbiger – „MBA în 10 zile„, 1999).
Cea mai bună publicitate se adresează dorinței umane de a deține lucruri noi și de bună calitate. Clară și simplă, reclama – susține Dan Hill în „Emotionomics„, Editura Publica, 2010 ‑ se bazează pe speranța consumatorului. Executată corect, publicitatea generează imagini pe care consumatorii le văd și cu care stabilesc legături emoționale și prin urmare vor alege produsul respectiv. Pentru a prezenta un tip de publicitate care să stârnească emoții, aceasta trebuie să fie captivantă, să producă un mesaj emoțional puternic, să vină cu o oferta atrăgătoare și să convingă. Adică, într-o propoziție, întreprinzătorul individual sau colectiv să aibă inteligență emoțională (IE)!
Inteligența emoțională este abilitatea de a percepe și de a exprima emoții, de a asimila emoții în gândire, de a înțelege și a face să fie înțelese emoțiile și de „a ține în frâu” emoțiile proprii și pe ale celorlalți. Aceasta are patru elemente principale: cunoașterea de sine, stăpânirea de sine, cunoașterea socială – îndeosebi prin empatie – și gestiunea relațiilor interpersonale care se referă la influențarea sentimentelor altor oameni, prin motivarea celorlalți, rezolvarea conflictelor și susținerea muncii în echipă, etc. De aceea, inteligența emoțională joacă un rol tot mai important în cadrul unei conduceri eficiente a unei afaceri economice (Peter Navarro – Ce știu cei mai buni absolvenți de MBA, 2012).
Într-un articol publicat în anul 2018, pe bww.ro, despre manipulare și divizare socială, Ion Armeanu susține că statisticianul este un profesionist dar adesea el este un executant al ordinelor politice și desigur că nu putem să nu fim de acord cu o asemenea opinie, mai ales că s-a întâmplat nu doar în Spania, ci și uneori la noi… Statisticile ne sunt utile pentru a vedea cuantificată starea economiei la zi, prin comparație sau nu cu alte economii sau cu ea însăși, și mai ales în dinamică. Numai că acestea pot distorsiona realitatea prin diverse forme, susține Lucian Bondoc în Contributors.ro (24 ianuarie 2024), și anume: baza unor calcule, modul de calcul, perioadă de referință și cea cu care se compara cifrele (indicatorii microeconomici, macro ori mondoeconomici – folosiți de instituții guvernamentale de statistică ori de prognoză), termenii folosiți, definirea legală față de sensul intuitiv, amestecul conceptelor, citări trunchiate, etc. Autorul citat exemplifică cu date statistice privind rata inflației, deficitul bugetar și creșterea economică. De exemplu, arată autorul, un deficit bugetar de 6,3% în anul 2022 nu este din bugetul de stat, ci din P.I.B, ceea ce cetățeanul de rând, necultivat, nu știe și, cum bugetul de stat este cam 30% din P.I.B, înseamnă că deficitul practic este de peste 20%; cetățeanul de rând leagă deficitul de bugetul de stat, nu de P.I.B, și în plus nu știe de multe ori ce înseamnă P.I.B. și cu atât mai mult cele trei metode de calcul ale acestuia, ale P.I.B, și anume a producției, a cheltuielilor și a utilizării finale.
Alte exemple de posibile manipulări în domeniul economico-social sunt: indistincția mai mult sau mai puțin intenționată dintre nominal și real, ca de exemplu în privința salariilor ori dobânzilor, respectiv indistincția dintre dobândă nominală și dobândă anuală efectivă (DAE), curs de schimb nominal și curs efectiv, real, PIB nominal/PIB real, creștere economică nominală și creștere economică reală, convergență nominală și convergență reală privind condițiile introducerii Euro; modul de calcul diferit (al ratei inflației, lunar sau anual, al ratei șomajului – calculată la populația ocupată sau la cea aptă de muncă); folosirea unor termeni apropiați ca înțeles deși diferiți sub aspectul conținutului: depresiune economică/criză economică; accentuarea conotațiilor negative ale unor fenomene sau procese economice precum privatizare afacere economică, întreprinzător, fiscalitate; confuzia dintre brut și net, de exemplu în cazul investițiilor ori salariului; neprecizarea perioadei de timp la care se referă o analiză a unui fenomen economic, și anume termen scurt sau termen lung; neprecizarea expresă a faptului că toate dezechilibrele macroeconomice precum inflația, șomajul, absorbția, presiunea, sau raritatea resurselor sunt obiective și de aceea ele nu pot fi înlăturate prin măsuri subiective ale autorităților competente, ci doar atenuate efectele lor negative.
Ce-i de făcut? Soluții pentru evitarea manipulărilor de orice fel și de la orice nivel sunt desigur cunoașterea riguroasă, științifică a diverselor fenomene, procese, folosirea doar a surselor autorizate pentru informare, a lucrărilor originale, având la bază o solidă pregătire în domeniul psihologiei sociale, sociologiei și nu în ultimul rând științelor economice.
Dar despre locul și rolul acestora din urmă, în lumea de azi, în articolele viitoare!
Victor MIHALAȘCU este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, a publicat mai multe lucrări cu tematică social-politică și antreprenorială și a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanța.
Facebook
WhatsApp
TikTok
