Despre prețuri, salarii și productivitatea muncii
Având în vedere complexitatea inflației și numeroasele sale efecte perturbatoare asupra economiei și nivelului nostru de trai, să vedem în cele ce urmează relația dintre nivelul și dinamica productivității muncii românești comparativ cu cea a salariilor și, la fel de important, comparativ cu celelalte țări din blocul comunitar, pentru că o creștere a salariilor fără o creștere cel puțin similară a producției și mai ales a productivității conduce la creșterea prețurilor mărfurilor, urmată de mișcări greviste, ș.a.m.d, adică se intră în „spirala inflaționistă” salarii-prețuri. Voi face o retrospectivă a anilor 2020-2024 privind relația dintre dinamica salariilor și cea a productivității muncii din economia noastră, aruncând o privire și asupra celorlalte țări membre ale U.E. și asupra mediei europene. Dacă în anul 2005 productivitatea pe oră lucrată a fost la noi de 4 euro, în 2020 a ajuns la 7euro. Și aceasta întrucât România a avut în perioada 2005‑2020 cea mai mare creștere a productivității muncii dintre statele membre ale U.E, de 68%, dar insuficientă pentru a recupera decalajul față de țările performante din U.E. Un amănunt interesant: siderurgia s-a redus mult datorită prețurilor ridicate ale energiei și dumping-ului din țările non-U.E, cu 30% în perioada 2016‑2020, astfel încât noi exportăm fier vechi pentru că nu e rentabil să îl prelucrăm și importăm produse finite, fapt care conduce la creșterea deficitului comercial alături de numeroasele importuri cu un grad scăzut de acoperire în exporturi.
În perioada 2012‑2021, productivitatea muncii pe persoană a crescut în medie anuală cu 4.9%, cu mult peste cea din zona Euro (0.3%), ca și a celorlalte țări membre ale U.E, inclusiv din Europa Centrală și de Est. Și la productivitatea muncii pe oră lucrată România a fost în 2021 pe locul întâi în U.E, cu un ritm anual de 14.2% (în termeni reali, 4.8%). Cauza principală a acestui ritm bun a fost dinamica accentuată a sectorului privat, inclusiv sub aspectul competitivității în Europa și pe mapamond și a fost o confirmare a rezistenței economiei noastre la suprapunerea șocurilor din sfera ofertei (inclusiv persistența pandemiei) și la creșterea cotațiilor internaționale ale materiilor prime.
În semestrul I al anului 2022, am avut o creștere neinflaționistă a salariilor pentru că acestea au crescut cu 10.3%, iar productivitatea muncii – cu 18.6%! Este, cred, semnificativă pentru plusurile și minusurile economiei românești în ultimii ani și comparația cu alte țări comunitare: în anul 2022, productivitatea muncii pe ora lucrată a românilor a fost de 71.8% din media europeană, în timp ce a germanilor a fost de 122%, reflectată și de marea diferență de salarii (cea mai mică productivitate fiind cea a bulgarilor, cu 50% sub medie). Randamentul muncii ca raport dintre productivitate și salarii a fost de 1.7: pentru fiecare euro plătit unui salariat acesta a creat 1.7 euro valoare adăugată brută în semestrul I al anului 2022, reducându-se decalajul față de țările din regiune, cu excepția industriei și sectorului informatic și comunicații. În anul 2022, productivitatea muncii a crescut cu 4.6%, a treia creștere din U.E, reducându-se decalajul în termeni de PIB real /cap de locuitor, de la mai puțin de 40% din media Uniunii în 2007 la 77% din aceasta, în special datorită investițiilor private și publice, industria (incluzând și construcțiile) reprezentând în PIB 26.7% (peste media U.E. de 22.8%).
Din păcate, industria noastră este puternic afectată de prețul ridicat la energie, peste media europeană și de aceea 90% dintre firmele românești indică costurile mari ale energiei ca fiind principală bariera în calea investițiilor pe termen lung. Conform Eurostat, salariul minim brut pe economie în 2024 a fost de aproape patru ori mai mic decât al Luxemburgului (743 euro/2,571 euro), dar și de două ori mai mic față de cel al slovenilor, și chiar mai mic față de cel al polonezilor etc. și aceasta în ciuda faptului că am avut cea mai mare rată de creștere anuală în ultimul deceniu din Uniunea Europeană.
Nivelul P.I.B. per capita la paritatea puterii de cumpărare standard din U.E. a fost în 2023 cu 34% mai mic decât cel din S.U.A. (pentru că productivitatea muncii europenilor este doar 70% din cea a americanilor și pentru că intensitatea muncii acestora este cu 30% mai redusă). Și totuși, de la aderarea la U.E. PIB-ul nostru a sporit de 33,6 ori și am depășit la PIB per capita Polonia, Ungaria, Croația, Grecia! Nivelul productivității muncii a sporit din anul 2007, data aderării la U.E, când a fost de 43%, reducându-se decalajul prin creșterea productivității muncii orare și a intensității muncii, ca și al investițiilor per capita, țara noastră fiind a treia după Ungaria și Bulgaria, ca și prin acumulările de capital uman calificat, dublându-se practic ponderea populației ocupate cu studii superioare, de la 14% la 23%.
În anul 2023, conform Eurostat, România avea 78% din media U.E. a productivității. Sub media europeană în 2023 la valoarea adăugată brută per capita în PPS au fost industria, serviciile și activitățile financiare și asigurările, iar peste medie-agricultură, construcțiile și IT.
Sectorul IT a fost singurul în care productivitatea orară a depășit media U.E. în 2023. Institutul Național de Statistică ne informează că în trimestrul I /2024, producția industrială a scăzut cu 5.1% față de trimestrul I/2023, în timp ce costul unitar al forței de muncă a sporit cu 7.8% și ca urmare productivitatea muncii a scăzut cu 6% pentru că sporirea salariilor și-a continuat decuplarea de nivelul productivității și mai pronunțat. Printre cauze: pregătirea necorespunzătoare a candidaților disponibili pentru diverse specialități precum cele tehnice și digitale; continuarea descreșterii populației în vârstă de munca din economie; o rată ridicată a emigrării – toate acestea au dus la creșteri de salarii, primele care se ajustează pentru a închide diferența dintre cerere și oferta de forță de muncă și care se reflectă prin intermediul costurilor marginale în creșterea prețurilor de vânzare din retail și industria alimentară etc.
În industrie, intervalul aprilie-iunie 2024 a marcat al șaptelea trimestru consecutiv de reducere a productivității muncii, cu 1.7% față de aceeași perioadă a anului trecut, tendința aceasta menținându-se și în următorul trimestru, simultan cu un ritm de creștere a salariului mediu brut pe economie similar cu trimestrul I, de 16.8% și mai mare cu un punct procentual față de trimestrul anterior II 2024, îndeosebi în sectorul privat. Investițiile au scăzut cu 28.15% în anul 2024 față de cel anterior, inclusiv cele străine directe (de la 6,611 milioane euro în perioada ianuarie-noiembrie 2023 la 5,852 milioane euro în aceeași perioadă a anului 2024), scădere ce se reflectă în oferta mai mică de mărfuri în raport de creșterea salarială, cu cererea în general.
În iunie 2024, Comisia Europeană publică raportul de convergență afirmând că cele 6 state membre din afara zonei Euro angajate din punct de vedere juridic să adopte moneda EURO și anume Cehia, Ungaria, Bulgaria, Polonia, România, Suedia au obținut rezultate eterogene din punct de vedere al convergenței nominale, dar Bulgaria, cu excepția unei neconcordanțe legislative față de U.E. îndeplinește practic cele 5 condiții de aderare. Conform datelor publicate de I.N.S., la 1 ianuarie 2025, salariul minim brut a crescut în România cu 9.4% față de cel din anul anterior (4,050 lei/3,700 lei), dar diferența de salariu mediu net fața de Germania este de 1 la 5 (870 euro/4,000 euro).
În Raportul BNR asupra inflației publicat în februarie 2025 se apreciază că în anul 2024 productivitatea muncii în agricultură, de exemplu, a scăzut din păcate cu 16.8 % în condițiile în care salariile au crescut, deci a fost o creștere inflaționistă a salariilor.
Victor MIHALAȘCU este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, a publicat mai multe lucrări cu tematică social-politică și antreprenorială și a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanța.
Facebook
WhatsApp
TikTok
