REFLECȚII ACTUALE – Victor MIHALAȘCU – Altfel, despre prețuri (1)

O încercare de aplicare a metodei filosofice a recesivității la categoriile economice

   Recitind lucrarea lui Mircea Florian, „Recesivitatea ca structura a lumii”, publicată postum (Editura Eminescu, 1983, 1987), și unele exegeze asupra acesteia apărute între timp, ca de exemplu cea a lui Adrian Michiduță, intitulată chiar „Filosofia recesivității” (Editura Aiuș Printed, 2009), ori volumul colectiv despre „Reconstrucția datului și ideea recesivității”, coordonat de Mihaela Pop și Viorel Cernica (Editura Universității din București, 2010), m-am întrebat dacă metoda filosofică a recesivității poate fi aplicată și categoriilor economice, precum cerere, ofertă, preț etc. și chiar din alte domenii de cercetare. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum afirmă însuși filosoful român în introducerea celor două volume publicate postum în anii 1983 și 1987 (Editura Eminescu), nu toate noțiunile filosofice au fost trecute prin sita raportului de recesivitate și fără pretenție de ordonare deductivă, „după o vagă afinitate de conținut”, și cu atât mai mult fără să se aplice metoda și altor noțiuni, precum cele economice, etc.

   Nu îmi propun să analizez, în aceste câteva articole, recesivitatea ca principiu al filosofiei – principiu al marilor opoziții, antiteze, antinomii ale existenței, cunoașterii, valorilor -, și ca metodă și aplicarea sa la diverse categorii filosofice, ori opoziția recesivă – o formă ireductibilă a opoziției contrare. Acest demers strălucit a fost făcut de filosof, deși incomplet, presupunând în orice dualism recesiv termeni cu puteri inegale: un termen dominant și unul recesiv, dar nu în sensul dat de genetică. „Filosofia, ca disciplină fundamentală, are misiunea de a dezvălui, de a ierarhiza, de a descrie – pe scurt – de a clarifica noțiunile prime, care sunt cele mai generale sub raportul abstracției și cele mai concrete prin universala lor actualitate în lucrurile individuale, oricărui domeniu ar aparține acestea, natură sau cultură (istorie). Aceste noțiuni-limită fiindcă își au sediul la marginea gândirii (susține filosoful în Introducerea lucrări), au atras reflecția, au provocat repetate încercări de elucidare și sistematizare, în ciuda greutăților ce decurgeau din poziția lor preliminară, limitrofă, ca și din misiunea lor de a fundamenta întreaga cultură, toată opera conștiinței lucide„.

   Mircea Florian are însă puține referiri în cele două volume la noțiuni, aspecte și probleme economice. Noțiunile prime au o structură specifică și anume sunt noțiuni polare sau antitetice potrivit unei expresii mai vechi sau heterotetice (heteros altul, thesis poziție, în limba greacă).

Preocuparea autorului este de a clarifica aceste structuri saturate de opoziție: deosebire – asemănare, multiplu – unu, determinism – libertate, viață – moarte etc. În volumul I, analizând dualismul ontologic recesiv dintre individ, dominantul, și societate, recesivul, filosoful se referă, firesc, la individualism care din punct de vedere economic are la bază libera concurență, statul având doar menirea de a ocroti individul în acțiunile sale particulare. Individualismul este o concepție opusă sociologismului sau colectivismului (care pune statul, societatea pe primul loc); între indivizi, ca și între indivizi și societate este o relație complementară, ca de exemplu între vânzători și cumpărători și, respectiv, notariatul de stat. Opoziția fundamentală a epocii noastre este între economia liberă a inițiativei individuale neîngrădite de amestecul statului și cea dirijată, care cere statului să intervină în direcționarea vieții economice și spirituale.

   Într-o anexă a lucrării privind democrația, libertatea ca unul dintre cele trei principii ale acesteia este dominantul, alături de egalitate și dreptate (care sunt recesive). În primul rând, libertatea economică este văzută ca marele obiectiv al vieții sociale (și aș susține eu că este un obiectiv al societăților democratice încă actual, nerealizat pe deplin!) pentru că se referă la dreptul de a avea o viață asigurată și de a se bucura de aceleași condiții sau posibilități de dezvoltare individuală. De aceea, susține pe bună dreptate Mircea Florian, democrația deplină este democrația economică fundamentată pe dreptul și datoria indivizilor, membri ai societății, de a-și câștiga existența prin muncă zilnică. Dubla natură insociabilă – sociabilă a omului este principiul explicativ al democrației. „Democrația este un act de îndrăzneală întrucât construiește o lume a omului, prin om și pentru om, fără ancorare în principii transcendente. Democrația este fundarea vieții umane în lumea de aici.” Și câtă dreptate și actualitate are filosoful!

   Știut fiind faptul că libertatea originară a individului nu se lasă constrânsă, limitată, marea dificultate rezidă din universalizarea sa: cum să o asigurăm întregului popor, cum să se constituie suveranitatea poporului ca unul dintre principiile democrației? E o problemă asupra căreia m-am referit în trei articole anterioare…

   Revenind la economia liberă, capitalistă sau de piață, vom spune că prețurile libere sunt un element fundamental pe care se bazează concurența, element format pe baza confruntării și ajustării reciproce a cererii și ofertei.

Victor MIHALAȘCU este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, a publicat mai multe lucrări cu tematică social-politică și antreprenorială și a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanța.