În prima zi a invaziei, înaintarea cea mai amplă a fost realizată de Armata 58 Arme Combinate, cu baza în Crimeea. Forțele acesteia au înaintat 60 km, respingând Brigada 59 Infanterie Motorizată ucraineană și ocupând Canalul Nord Crimeean (la est de Herson) și Podul Antonovsky. Importantul punct de trecere a fost recapturat de ucraineni, apoi pierdut la scurt timp. În zilele următoare, 25-27 februarie, Divizia 42 Infanterie Motorizată de Gardă a ocupat Nova Kahovka și a angajat lupta pentru stăpânirea Hersonului. Avangarda sa, susținută de 12 tancuri, a ocupat Posad Pokrovske, ajungând în Nikolaev (26 februarie). Guvernatorul oblastului, carismaticul Vitaly Kim, care va deveni una dintre cele mai cunoscute figuri în social media – avusese doar 5 ore pentru pregătirea apărării. După trei ore de luptă, coloana rusă a fost respinsă în afara orașului. Luptele au continuat în oraș și în apropiere de Nikolaev până pe 18 martie, când rușii au fost definitiv alungați din regiune. Pericolul ca importantul port și șantier naval – ultimul bastion pe drumul către Odessa – să cadă în mâinile rușilor fuse atât de mare, încât nava-amiral a flotei ucrainene, fregata Hetman Sahaidaciny, a fost sabordată pe 4 martie pentru a evita capturarea. Herson a fost complet ocupat pe 2 martie, devenind primul oraș important, capitală de oblast, cucerit de ruși în timpul invaziei din 2022.
În după amiaza zilei de 9 noiembrie, lumea a aflat cu stupoare că Rusia a abandonat Herson, orașul pentru păstrarea căruia s-au epuizat cele mai bune trupe ale Moscovei, într-o defensivă încrâncenată de aproape două luni. Cu doar o zi înainte, fusese raportată respingerea atacurilor ucrainene. În dimineața zilei presiunea a continuat, dar milbloggerii ruși postaseră din nou știri optimiste, inclusiv doborârea unui elicopter Mi-8 ce evacua răniții ucraineni din Snigirevka.
Anunțul a survenit într-un mod inedit, ceea ce i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva este vorba de o capcană întinsă ucrainenilor. Mai exact, în timpul unei transmisiuni directe la TV, generalul Surovikin, comandantul șef al forțelor ruse din Ucraina, l-a anunțat pe ministrul Apărării că nu mai poate aproviziona forțele din Herson și că, pentru a salva viețile militarilor ruși, recomandă ocuparea pozițiilor defensive pe malul estic al Niprului. Evacuarea malului vestic fusese efectuată din timp de către civili (115 000 conform oficialilor ruși) și chiar rămășițele celebrului prinț Potemkin (iubitul țarinei Ecaterina a II-a) fuseseră mutate. Ministrul Apărării a susținut propunerea, în discuție fiind adusă și amenințarea cu distrugerea barajului de la Kahovskaya, ceea ce ar fi inundat teritoriul apărat de ruși. Pe această temă, Surovikin a precizat că deși toate atacurile ucrainene au fost respinse și apărarea antiaeriană doboară 80% dintre rachetele inamicului, 20% tot își ating țintele, provocând distrugeri importante. Estimările părții ruse includ pierderi de circa 9 500 soldați în rândul ucrainenilor, în luptele din zonă (începând cu luna august până în prezent), în timp ce pierderile proprii nu depășesc 1500 soldați.
Serghei Șoigu ordonând retragerea trupelor ruse din Herson (sursa: Pro TV)
De regulă în opoziție cu Ministerul Apărării, liderul cecen Kadârov a susținut „dificila, dar corecta decizie” a generalului Surovikin, care a salvat viețile a 1000 soldați, aflați în încercuire. Interesantă și „spălarea pe mâini” a președintelui Putin, care sugerează lăsarea războiului, și mai ales a responsabilității marilor decizii, pe umerii generalilor săi: un video publicat azi de Kremlin îl arată pe președinte în vizită la un spital, purtând discuții cu medicii.
Milbloggerii ruși au reacționat violent la aflarea veștii: „indiferent cât de trist și jignitor este, retragerea din Herson pe malul stâng al Niprului a devenit o realitate. Nu știm cum va fi prezentată de canalele federale… În ochii populației este o înfrângere… Acestea sunt teritorii pe care Federația Rusă le-a recunoscut ca fiind ale sale.” (canalul de Telegram Rybar).
Decizia generalului rus a fost corectă din mai multe puncte de vedere. La începutul lunii noiembrie, ca urmare a loviturilor de mare precizie, podurile peste Nipru fuseseră distruse și 30 000 de militari ruși se aflau efectiv încercuiți pe malul vestic. Un alt pericol major îl reprezenta posibilitatea distrugerii barajului hidrocentralei Kahovskaya (lovit, se pare, de ucraineni), fapt ce ar fi inundat zona apărată de ruși de pe ambele maluri. Opțiunea fusese luată în calcul cu cel puțin o lună înainte, ținând cont de numeroasele imagini ce circulau în octombrie cu tranșeele săpate de ruși pe malul estic, pe trei linii de apărare. De ce decizia a șocat opinia publica și milbloggerii ruși? Pentru că în toată această perioada media rusă a difuzat materiale cu parașutiștii care țin frontul, cu întăriri și echipamente trimise în Herson, cu civili evacuați pentru a facilita apărarea orașului, recent declarat parte a Rusiei. Știrea anterioară evacuării a fost accidentul rutier de lângă Genișesk, în care și-a pierdut viața guvernatorul regiunii Herson, Kiril Stremusov – o coincidență cel puțin bizară.
În zilele următoare ucrainenii au înaintat constant, dar precaut, din cauza numărului mare de mine (care au cauzat, conform surselor ruse, pierderea a 5 vehicule de luptă și 20 de militari în data de 11 noiembrie) și capcane lăsate de ruși. Mai mult, rușii au acoperit retragerea trupelor cu un puternic bombardament de artilerie. În data de 10 noiembrie, la doar o zi după anunț, ei raportaseră retragerea cu succes a 2000 de piese din tehnica de luptă. În dimineața zilei de 11 noiembrie retragerea a fost raportată ca fiind încheiată cu succes. Principalele poduri peste Nipru au fost aruncate în aer: cel de la centrala hidroelectrică Kahovskaya la ora 3.00 a.m., iar Antonovsky la 5.00 a.m. În jurul acestei ore au fost retrași ultimii soldați, ministrul Apărării anunțând evacuarea a peste 20 000 de militari și 3 500 piese din tehnica de luptă. Traversarea fluviului a fost îngreunată de atacurile cu HIMARS, media rusă afirmând doborârea a 33 de rachete.
În Hersonul evacuat de militarii ruși, în jurul orei 13, locuitorii s-au strâns pe străzi, au arborat steagul Ucrainei și al Uniunii Europene, sărbătorind înainte de sosirea militarilor ucraineni. În jurul aceleași ore primii militari ucraineni se fotografiau în Berislav, pe Nipru, semn că rezistența în nordul zonei deținute de ruși încetase. Deși un loc cu profundă încărcătură simbolică – singura capitală de oblast și cel mai important oraș ocupat de ruși în timpul invaziei – Herson este la ora actuală un oraș părăsit de majoritatea locuitorilor, puternic minat și expus bombardamentelor rusești lansate de pe malul estic al Niprului.
Prima fotografie cu centrul orașului Herson după plecarea militarilor ruși, realizată înainte de pătrunderea trupelor ucrainene (sursa: Twitter)
În această perioadă s-au înmulțit clipurile cu soldații ruși care se plâng de lipsa pregătirii și, mai ales, de lipsa echipamentului necesar pe front. Într-un video verificat independent de CNN, un soldat din Divizia 4 Tancuri de Gardă Kantemirovskaya arată cu degetul linia frontului și se plânge că „ne-au trimis aici fără nicio pregătire sau aprovizionare… iar băieții și-au cumpărat uniformele din banii lor”. Într-un alt video, un soldat mulțumește ironic guvernatorului pentru „salteaua de yoga” și sacul de dormit subțire „cu care ne putem spânzura”.
Dispoziția sumbră pare a fi cuprins și pe propagandiștii ruși. Cunoscuta Olga Skabeeva l-a întrebat în direct la televiziunea de stat Rossia 1 pe corespondentul de război din Donețk: „Sunt orașe pe care le vom putea captura în viitorul apropiat? Sau ne socotim succesele în metri și kilometri, înaintând foarte încet?”. Răspunsul a fost un citat dintr-un lunetist rus care opera de mai multe luni în Donețk: „Avansăm trei centimetri pe zi”. Chiar și genul acesta de succese, realizate de mercenarii grupului Wagner în disputatul Bahmut, l-au făcut pe oligarhul Prigojin să sublinieze superioritatea trupelor sale în raport cu Armata Rusă și să recomande voalat demiterea ministrului Apărării.
Nici civilii ucraineni nu au motive de optimism. În localitățile bombardate, lipsite de curent electric, apă și gaz, venirea iernii este așteptată cu groază. În Izium buteliile de gaz, necesar gătitului, sunt umplute la benzinării, unde zilnic, pe tot parcursul programului de funcționare, pot fi văzute cozi. Cu toate acestea, ajutorul occidental rămâne ferm, iar gesturile cu impact emoțional nu au încetat. În data de 9 noiembrie, actorul Sean Penn, cunoscut pentru activismul său proucrainean – care chiar declarase la un moment dat că vrea să se înroleze voluntar în arimata ucraineană – l-a vizitat pe președintele Zelenski, dăruindu-i una dintre statuetele sale Oscar „pentru că mă simt mai bine știind că este o parte din mine aici”.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
