În dimineața zilei de 17 februarie, militarii batalionului de recunoaștere al Brigăzii 74 de Gardă au ridicat steagul rus deasupra fabricii de cocs. Din salutul adresat prietenilor de acasă s-a dovedit că toți proveneau din Siberia. Din aceeași regiune proveneau și camarazii lor din Brigada 55 Infanterie Montană de Gardă care înălțaseră steagul Țarului Nicolae deasupra stației de cale ferată și pe monumentul ostașilor sovietici din Al Doilea Război Mondial. Mulți dintre ei erau budiști și cu câteva zilei înainte participaseră la ceremonia sărbătoririi Noului An Lunar Mongol. Generalul-colonel Andrei Mordvicev a fost felicitat de președintele rus pentru victoria de la Avdiivka, fiind considerat comandantul întregii operațiuni. Născut în 1976, Mordvicev a fost la începutul invaziei ruse în Ucraina, comandant al Armatei 8 Arme Combinate, participând la asediul Mariupolului (ucrainenii declarându-l ucis într-un atac). Ulterior, a fost avansat comandant adjunct al Districtului Militar Sudic și comandant al Districtului Militar Central. Din aprilie 2023 a comandant Grupul de Forțe din Centrul Ucrainei.
Situația frontului în sectorul Avdiivka (17 februarie 2024)
După anunțul făcut de comandantul suprem ucrainean, generalul Sîrski, în dimineața zilei de 17 februarie, privind ordonarea evacuării orașului, forțele ruse au pătruns rapid ocupând mai multe cartiere, fără a întâmpina opoziție, semn că majoritatea apărătorilor părăsiseră pozițiile cu mult înainte de anunțul generalului. A fost abandonată inclusiv zona industrială din nordul orașului, deși trupele de acolo nu erau în pericol de a fi încercuite. La două zile după ordonarea evacuării, în mai multe sectoare ale orașului rămăseseră forțe ucrainene care nu se putuseră retrage și erau acum prinse. Conform unor surse, rușii luaseră 400 de prizonieri în ultimele zile ale bătăliei, iar pierderile totale ale apărătorilor, doar în timpul retragerii ar ajunge la 850 – 1000 de militari (capturați sau uciși).
La o zi după capturarea orașului, milbloggerul rus Andrei Morozov a criticat operațiunea din cauza pierderilor uriașe suferite de forțele Kremlinului: 16 000 de morți și 300 de blindate. La scurt timp, Morozov, intens criticat pentru dezvăluirea făcută, s-a sinucis.
Într-o mișcare disperată și extrem de curajoasă, încercând să acopere retragerea trupelor proprii, comandamentul ucrainean a adus în apropierea frontului prețioasele sisteme antiaeriene Patriot. Prezența lor a fost imediat simțită, în data de 17 februarie 3 avioane rusești (două Suhoi Su-34 și un Suhoi Su-35) fiind doborâte în timp ce încercau să lanseze temutele bombe cu planare din siguranța spațiului aerian rusesc. Un al patrulea avion de atac, un Suhoi Su-34, a fost doborât în dimineața zilei următoare.
Câteva lecții în urma acestei bătălii extrem de sângeroase… Dronele rămân o armă extrem de eficientă contra vehiculelor (blindate sau nu), dar nu pot suplini lipsa proiectilelor de artilerie în cazul în care atacul este executat cu formațiuni de infanterie. Bombele cu planare sunt un mijloc mult mai eficient de distrugere a fortificațiilor decât proiectilele de artilerie (inclusiv temuta muniție termobarică); dacă aviația inamică poate acționa nestânjenită, apărarea în poziții fixe, indiferent cât de fortificate, nu poate fi menținută multe zile. Atacurile în valuri, implicând grupe mici de soldați, dar executate fără întrerupere și fără a ține cont de pierderi, vor duce, în final, la epuizarea apărătorilor și capturarea pozițiilor.Lucrările defensive realizate în adâncime, pe linii succesive, sunt absolut necesare în limitarea pătrunderii inamicului. Este foarte importantă rotația trupelor, inclusiv când acestea execută operațiuni defensive din poziții bine consolidate. Contraatacurile executate fără acoperire aeriană și puternic sprijin artileristic au șanse de succes extrem de mici.
Abandonarea orașului și a zonelor înconjurătoare nu a însemnat oprirea ofensivei ruse. În zilele de 17 și 18 februarie forțele Moscovei au continuat atacurile pentru a ocupa satul Lastocine, pivotul apărării ucrainene la vest de Avdiivka. Căderea acestui sat ar fi creat o nouă încercuire, existând numeroase trupe ucrainene ce țineau frontul în perimetrul delimitat de marginea vestică a orașului și satul Sieverne. După o săptămână de lupte crâncene, toate aceste poziții vor cădea: Lastocine, ocupat în data de 24 februarie; Stepove și Sieverne ocupate trei zile mai târziu.
Lipsa unor linii fortificate în spatele orașului a afectat profund capacitatea de apărare a ucrainenilor, linia de sate din imediata vecinătate a Avdiivkăi fiind pierdută la scurt timp după cucerirea localității fortificate. Abia în data de 1 Martie, după trimiterea mai multor unități în zonă, comandamentul ucrainean a reușit să refacă coeziunea frontului și să oprească ofensiva rusă pe linia satelor (de la nord la sud) Berdici – Orlivka – Tonenke – Pervomasike. Teritoriul ocupat de ruși în luna februarie în acest sector de front includea Avdiivka, satele Stepove, Lastocine și Sieverne (intens disputate) și zonele adiacente care reprezentaseră perimetrul defensiv al orașului – în total o suprafață de c.80 km2.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
