În a doua săptămâna a ofensivei ucrainene pe teritoriul rusesc a ieșit la iveală planul generalului Sîrski, comandantul suprem al forțelor armate,cel căruia i-a fost atribuit conceptul invaziei. Comandamentul ucrainean a păstrat secretul total asupra acestei operațiuni, inclusiv față de unii dintre ofițerii participanți la ofensivă. De asemenea, deasupra zonei de acțiune s-a realizat un bruiaj puternic.
Acțiunile rapide și în forță nu au permis inamicului să creeze un front stabil, centrele de rezistență fiind depășite și eliminate ulterior. Ritmul acestei ofensive a fost menținut cu prețul unor pierderi consistente, un exemplu în acest sens fiind ambuscada organizată de ruși (în data de 15 august, în apropierea satului Safonovka, când o coloană rapidă ucraineană (aprox. 12 vehicule MRAP) a fost blocată de un BTR-80 și atacată lateral de pușcașii Brigăzii 810 Infanterie Marină.
În aceeași azi au fost înregistrate și alte pierderi semnificative: un tanc Challenger 2, două lansatoare HIMARS (lovite de rachetele balistice Iskander M la 8 km de graniță). În prima zi de luptă fuseseră capturați 102 militari ruși, reprezentând cel mai mare număr de prizonieri luați într-o singură zi de partea ucraineană. În unele cazuri, tinerii recruți nu au opus nicio rezistență. În alte rânduri, ca de exemplu la Sudja, recruții ruși au rezistat mai multe zile încercuiți.
Ofensiva ucraineană în regiunea Kursk la data de27 august 2024 (sursa: balkanmapper)
După epuizarea efortului ofensiv – pentru că trebuie spus, după prima săptămână de lupte, rușii au reușit o relativă stabilizare a frontului și fixarea inamicului prin contestarea controlului asupra unor localități și bombardamente masive cu aviație, artilerie și drone – al doilea pas în planul ucrainean a fost menținerea controlului asupra teritoriului ocupat. Pentru acest al doilea pas era necesară securizarea unui perimetru ușor de apărat, eventual prin folosirea formelor de relief și ocuparea fermă a unor așezări ce trebuiau să devină pivoții viitoarei linii defensive. În acest context trebuie înțelese eforturile Kievului de a ocupa localitatea Korenevo în vest (operațiune care a necesitat o săptămână de lupte grele, finalizată cu ocuparea localității abia la 20 august), cât și orașele Sudja și Martynovka (pe flancul estic al perimetrului).
La sud de Korenevo, ucrainenii au ocupat satele Snagost, Vișnevka, Apanasovka și Blehovo acțiune ce securiza oarecum flancul vestic al pătrunderii și oferea perspectiva extinderii operațiunilor către vest.
Nu în ultimul rând, s-a încercat extinderea perimetrului controlat printr-un nou atac peste graniță, dat mai la vest, în zona satului Otruba și distrugerea podurilor peste râul Saym al cărui curs era oarecum paralel cu granița – operațiune finalizată în data de 19 august prin distrugerea celui de-al treilea pod, cel de la Karij, după ce, în zilele anterioare, fuseseră distruse cele de la Glușkovo și Zvanoe – folosind bombe de mare precizie și rachete HIMARS.
Pe flancul estic al pătrunderii, după o săptămână de lupte, în data de 20 august a fost securizată Martynovka – acțiune ce a permis extinderea teritoriului controlat către est. În nord, în satul Malaya Loknya, rușii s-au baricadat în închisoarea de femei (proiectată asemenea unei fortărețe), rezistând mai multe zile încercuiți.
După data de 20 august progresele au început să fie tot mai reduse, în unele localități rușii recapturând pozițiile pierdute. Prima harta „oficială” a invaziei Ucrainene a fost făcută publică tot în data 20 de august, când generalul Sîrski a expus situația într-un clip video, în spatele său putându-se vedea o hartă a regiunii și pătrunderea realizată de forțele sale. Cu această ocazie s-a constatat că hărțile realizate de diverși bloggeri ruși pe baza rapoartelor din teren și a surselor deschise fuseseră destul de corecte, harta comandantului suprem ucrainean arătând totuși un teritoriu ocupat ceva mai extins, în special în nord și est.
Nu doar ucrainenii aveau inițiativă în acest interval. Comandamentul rus a ales să sacrifice unitățile de recruți trimise contra forțelor ucrainene ce luptau pe teritoriul rusesc și să păstreze cele mai bune trupe în Ucraina, pentru a nu reduce presiunea din Donbas. Mai mult, au fost activate toate sectoarele de front, rușii atacând către Lipți (la vest de Harkov), Vovceansk, Senkove, Ivano-Darivka, Toretsk, Pokrovks, Konstantinovka.
Majoritatea acestor acțiuni au eșuat, dar pe unele axe importante, rușii au înregistrat succese notabile. În data de 20 august au fost ocupate primele case din orașul Toretsk (apărat de Brigada 100 Mecanizată) și cea mai mare parte a satului Drujba (apărat de Brigada 32 Mecanizată) – care proteja orașul dinspre nord-est.
Pe a doua direcție majoră, către Pokrovsk, unitatea de elită ce reușise, în mai multe rânduri, stoparea avântului forțelor ruse încă de când acestea se aflau la câțiva kilometri de Avdiivka, faimoasa Brigadă 47 Mecanizată, își pierduse capacitatea de luptă, fiind – în sfârșit – trimisă în spatele frontului pentru refacere și completarea efectivelor. Brigada 47 Mecanizată – pregătită la standarde NATO în Germania și dotată cu blindate americane (Bradley și Abrams) – luptase în cele mai fierbinți puncte ale frontului, conducând contraofensiva ucraineană din vara lui 2023, apoi fiind folosită pe post de pompier pentru restabilirea situației în diverse sectoare.
Până în data de 27 august 2024 rușii au extins perimetrul ocupat în ambele direcții, ajungând la doar 9 km de Pokrovsk. Linia satelor Hrodivka – Mykolaivka – Novohrodivka – Marinivka – Mihailovka, unde ucrainenii organizaseră ultima linie de apărare înainte de orașul propriu-zis, a fost străpunsă după o săptămână de lupte acerbe. Dincolo de aceasta sunt doar câțiva kilometri de teren plat până la cel mai important centru urban și hub logistic pe care Ucraina îl mai controlează în Donețk.
Replica rusă a fost așteptată în ziua de 24 august când ucrainenii celebrează Ziua Independenței. Probabil pentru a nu îngreuna schimbul de prizonieri programat în acea zi – schimb ce a readus în Rusia o parte din recruții capturați în regiunea Kursk, liderul rus a amânat puternicul atac cu drone și rachete pentru noaptea de 25 spre 26 august 2024. Au fost vizate majoritatea centrelor urbane importante ale Ucrainei, cât și infrastructura energetică. Circa 100 de rachete și peste 100 de drone au fost folosite în acest atac de amploare ce a afectat 15 regiuni din Ucraina.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…