RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Un nou front

   Așa cum intuiseră serviciile de informații ucrainene și occidentale, în noaptea de 9 spre 10 mai 2024 forțele armate ruse au deschis un nou front, în regiunea Harkov, în nordul Ucrainei. Nevoite să se retragă în toamna anului 2022 din împrejurimile marelui oraș ca urmare a puternicei contraofensive ucrainene, forțele ruse se redispuseră pe granița dintre cele două țări și menținuseră sub tirul artileriei satele de la frontieră. Se crease astfel o zona destul de lungă de graniță pe care niciuna dintre părți nu o controla ferm și în care scurtele incursiuni sau schimburile de lovituri artileristice erau ceva comun.

Frontul din sectorul Harkov în data de 14 mai 2024 (sursa: balkan mapper)

   Intensificarea bombardamentului rusesc în zilele de 8-9 mai în zona de la nord de Harkov a anunțat deschiderea unui nou front. După un bombardament de 12 ore (cel mai lung din acest război!), trupele ruse au pătruns pe teritoriul ucrainean pe două axe paralele: la nord de Harkov, în dreptul satelor Strilecea, Pylna și Borisvika, și la nord de orașul Vovceansk, în dreptul satului Pletenivka. Încă din prima zi, artileria și dronele ucrainene au distrus două coloane de vehicule: la nord de Pylna, pe teritoriul rus și la sud de același sat, pe teritoriul ucrainean.

   Pătrunderea a fost extinsă în zilele următoare prin trimiterea de noi unități rusești peste graniță. În data de 11 a fost ocupat satul Zelene și s-a efectuat o pătrundere către satul Starița pentru a lega cele două axe de înaintare. Pe aceste axe rușii și-au extins și consolidat controlul, apropiindu-se de orașul Lipți (la nord de Harkov) și ajungând în vecinătatea Vovceansk-ului. Orașul a fost puternic bombardat de aviația și artileria rusă.

   În ziua de 12 mai, a treia zi a ofensivei către Harkov, apărarea ucraineană a început să capete consistență prin trimiterea trupelor de pe alte fronturi (în special din zona Herson). Rușii se bucuraseră inițial de o oarecare libertate de manevră, dar începând cu acea zi, pătrunderea către sud a început să se facă doar în urma unor lupte grele, în care artileria și aviația rusă au fost masiv întrebuințate. Mai multe poduri peste Sevresky Doneț au fost distruse pentru a îngreuna deplasarea trupelor ucrainene. Mii de civili au trebuit să fie evacuați din localitățile de graniță în care deja căzuseră primele obuze rusești.

   Varianta vehiculată de Kremlin și presa aservită acestuia a fost că o astfel de ofensivă este necesară pentru crearea unei zone-tampon care să ferească teritoriul rus de bombardamentele sau incursiunile ucrainene. Un exemplu în acest sens a fost dat în urma bombardamentului executat de ucraineni asupra orașului Belgorod în dimineața de 12 mai care a dus la prăbușirea unei clădiri cu zece etaje și uciderea sau rănirea a circa 30 de persoane. Realitatea era însă diferită: noul front trebuia să mărească presiunea asupra deja reduselor forțe ucrainene și să aducă o serie de câștiguri tactice înainte ca ajutorul militar american să-și facă simțit efectul pe câmpul de luptă. Un alt obiectiv era aducerea Harkovului în raza artileriei ruse, fapt ce ar fi îngreunat viața în al doilea oraș ca mărime din Ucraina.

   Și tot acest nou front continua să se extindă în aceleași zile în care rușii pătrundeau în Ceasiv Yar, ocupau cea mai mare parte din Krasnahorivka și se pregăteau să deschidă un nou front, la vest de cel recent activat, în direcția Sumi.

   Ofensiva rusă în direcția Harkov a continuat cu relativ succes și în zilele următoare, semn că liniile fortificate de la granița nordică, a căror edificare fusese intens mediatizată de presa ucraineană, erau departe de a fi consolidate, iar trupele ce apărau granița (în general unități din Apărarea Teritorială) erau inferioare la toate capitolele. Zvonul înlocuirii comandantului ucrainean responsabil cu frontul de la Harkov a început să circule încă din data de 11 mai, semn că situația apărării era gravă. Noul comandant al grupării tactice Harkov, Mihail Drapaty – veteran al războiului din Donbas, încă din 2014 – este adjunctul șefului Statului Major al Forțelor Armate și un militar respectat de inamic.

   Schimbări au fost făcute și în tabăra rusă: ministrul Apărării (încă din 2012!), Serghei Șoigu, a fost înlocuit cu economistul Andrei Belusov, în data de 12 mai 2024. În data de 23 aprilie a aceluiași an, adjunctul lui Șoigu, Timur Ivanov, fusese arestat pentru luare de mită. Șoigu a fost numit secretar la Consiliului de Securitate al Federației Ruse, ceea ce pare drept o promovare. Numirea unui economist civil la conducerea Ministerului Apărării s-a făcut în contextul în care cheltuielile acestui minister crescuseră simțitor, ajungând la 6,7 % din PIB – apropiindu-se de procentul de 7,4 % care falimentase URSS în anii 1980. Numirea acestui tehnocrat arăta însă și că Rusia se pregătea de un conflict militar prelungit.

   40 de rafinării și depozite de petrol de pe teritoriul Rusiei (sau ocupat de ruși) au fost atacate de ucraineni de la începutul anului 2024, acțiuni ce au afectat economia rusă mai mult decât valurile de sancțiuni occidentale. În data de 9 mai a fost realizat un nou record de atac la distanță, o dronă incendiind marele complex petrochimic Gazprom Neftehim Salavat din Bașkorotostan (a zecea rafinărie ca mărime din Federația Rusă), după ce a parcurs 1 200 km! Trei zile mai târziu, un alt atac a dus la închiderea temporară a marii rafinării Gazprom din Volgograd.

   În paralel, folosirea rachetelor occidentale cu mare rază de acțiune a permis distrugerea mai multor depozite de armament și combustibil – 3 astfel de facilități (printre care și marele depozit de la Sorokine) fiind lovite în doar câteva zile în Luhansk.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…