La un an de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, un studiu realizat de Washington Post, coroborat cu diverse interviuri acordate în lunile trecute de personalitățile participante la evenimentele anterioare declanșării conflictului, a făcut lumină asupra negocierilor purtate în ultimele luni de pace.
Conform lui Washington Post, președintele Biden a fost informat asupra intențiilor Rusiei încă din octombrie 2021. Într-o întâlnire de urgență cu șeful Statului Major General, Mark Milley, secretarul de stat Antony Blinken, secretarul Apărării Lloyd Austin, vicepreședintele Kamala Harris și șefii serviciilor de informații, liderului de la Casa Albă i-a fost prezentată o amplă analiză, completată cu imagini din satelit, convorbiri interceptate și rapoarte de spionaj, toate convergând într-o singură direcție: invazia Ucrainei cu scopul de a o ocupa în întregime.
Concentrare de forțe rusești fotografiată din satelit (sursa: Maxar Tehnologies)
Conform analizei, în timpul iernii, un dublu atac era pregătit asupra Kievului (dinspre Cernobâl și Cernihiv), capitala urmând a fi ocupată în 3-4 zile. Trupele speciale trebuiau să-l elimine pe președintele Zelenski și să instaureze un guvern prorus. Alte ofensive urmau să fie lansate dinspre est pentru a ocupa teritoriul până la Nipru și dinspre Crimeea pentru a ocupa litoralul. Obiectivele trebuiau atinse în câteva săptămâni. Era prevăzută o pauză operațională pentru regrupare și reînarmare și lansarea unei noi ofensive către vest. În afara controlului rus ar fi rămas vestul Ucrainei, populat de naziști rusofobi iremediabili, conform viziunii Kremlinului.
Primul gând al președintelui american a fost că Putin trebuie oprit, dar SUA nu trebuie să acționeze solitar ci în cadrul unei alianțe. Coagularea acesteia părea mai mult decât dificilă după dezastruoasa ocupație americană a Irakului, haosul cauzat de retragerea din Afghanistan și fragilizarea NATO în timpul administrației Trump. În plus, Ucraina trebuia înarmată suficient pentru a rezista, dar nu în exces cât să provoace escaladarea conflictului. În lunile următoare, comunicatele administrației Biden au insistat pe ideea că Putin nu a luat o decizie finală, dar președintele fusese asigurat de iminența invaziei, singura informație lipsă fiind ziua declanșării acesteia.
Un prim semnal de alarmă fusese tras de publicarea eseului președintelui rus, în iulie 2021, „Despre unitatea istorică dintre ruși și ucraineni”. Era o argumentare în 7 000 de cuvinte în favoarea ideii că cele două națiuni, legate prin sânge, sunt un singur popor și că doar manevrele Occidentului au rupt Rusia de teritoriile ei vestice. „Sunt convins că adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă doar în parteneriat cu Rusia”, concluziona Putin.
Analiștii americani considerau că Putin subestima răspunsul Occidentului. Administrația Biden nu părea dornică să ducă noi războaie, iar imaginea sa fusese afectată de retragerea din Afghanistan. Pandemia COVID-19 frământa încă forurile decizionale europene. Germania era dependentă de gazul rusesc, iar noul ei cancelar nu avea experiența Angelei Merkel. Președintele Franței avea de dus o bătălie electorală grea contra dreptei, iar Marea Britanie nu depășise problemele economice cauzate de Brexit. Multe alte țări europene depindeau de gazul și petrolul rus, iar economia Rusiei era pregătită să suporte eventualele sancțiuni.
La ședința din octombrie s-a hotărât trimiterea directorului CIA, William J. Burns, la Moscova pentru a-l avertiza pe Putin asupra consecințelor unei invazii. Avril Haines, șefa Directoratului Național de Informații, a fost trimisă la cartierul general al NATO din Bruxelles pentru a-i informa pe aliați. Generalul Milley a sintetizat obiectivele americane, stabilite la ședință: 1. Evitarea conflictului direct NATO-Rusia; 2. Limitarea războiului în granițele Ucrainei; 3. Întărirea unității NATO; 4. Întărirea și înarmarea forțelor armate ucrainene.
Preventiv, la 27 august 2021 președintele american a autorizat un export de arme defensive către Ucraina, în valoare de 60 milioane USD. Analiștii Casei Albe aveau încredere în capacitatea de rezistență a Armatei Ucrainei. De mai mulți ani, militarii ei fuseseră pregătiți și echipați de diverse state NATO, exact pentru a rezista unei invazii. Pe de altă parte, noul președinte ucrainean nu prezenta foarte multă încredere.
Pe 2 noiembrie 2021 Burns, aflat la Kremlin, a purtat o convorbire telefonică cu Putin (aflat la Soci). După retorica deja cunoscută a liderului rus, trimisul american a transmis mesajul Washingtonului: știm ce pregătiți și vor fi consecințe grave pentru Rusia în cazul unei invazii. Putin nu s-a arătat surprins și nici nu a negat posibilitatea invaziei. Șeful CIA a revenit îngrijorat la Casa Albă.
În același timp, Blinken s-a întâlnit cu Zelenski la Glasgow, unde avea loc un summit pe probleme climatice, și i-a prezentat analiza făcută de serviciul de informații american. Președintele ucrainean s-a arătat sceptic. Rușii mai făcuseră presiuni și în trecut, iar panica stârnită de anunțarea invaziei ar putea prăbuși economia țării sale. Din punctul său de vedere, era doar o speculație.
La mai puțin de două săptămâni de la această discuție, ministrul de externe ucrainian, Andrei Kuleba și șeful administrației prezidențiale, Andrei Yermak au vizitat Departamentul de Stat american, fiind întâmpinați cu expresia „Băieți, săpați tranșee!… Sunt serios. Veți fi atacați.”. Conform oficialilor ucraineni, detalii nu au fost oferite decât cu 4-5 zile înainte de invazie. SUA s-au abținut să informeze asupra dispozitivului tactic rus, de teama unei reacții în avans a ucrainenilor. De asemenea, serviciul de informații ucrainean era considerat corupt și infiltrat de agenți ruși.
În lunile ce au precedat invazia, spre frustrarea ucrainenilor, Washingtonul a lansat numeroase declarații publice asupra iminenței invaziei, fiind avansată și data declanșării. „Fiecare comentariu al SUA referitor la inevitabilitatea invaziei se reflecta imediat asupra cursului de schimb al monedei noastre”, își va aminti Kuleba.
La jumătatea lui noiembrie, Avril Haines a prezentat analiza serviciilor de informații americane în cadrul Consiliului NATO de la Bruxelles. Concluziile sale au fost întâmpinate cu scepticism de reprezentanții Franței și Germaniei, care estimau că forțele ruse sunt insuficiente pentru o asemenea invazie, aveau mai multă încredere în ipoteza emisă de Kiev și desconsiderau previziunile americane după eșecurile informaționale care au dus la invadarea Irakului și prăbușirea regimului de la Kabul. Doar reprezentanții statelor baltice și ai Marii Britanii au acceptat probabilitatea unei invazii pe scară largă. În lunile următoare, Franța și Germania au continuat să negocieze cu Rusia, fiind convinși de succesul soluției diplomatice. Mai târziu, vor realiza cu Moscova nu era deloc interesată.
Pe 7 decembrie Putin și Biden au avut o convorbire prin apel video. Liderul rus a acuzat expansionismul vestic ca fiind factorul ce a determinat trimiterea de trupe la graniță, pentru apărarea intereselor și integrității teritoriale ale Rusiei. În replică, președintele american l-a asigurat că nu se pune problema aderării Ucrainei la NATO în viitorul apropiat și speră într-o înțelegere cu Rusia în problemele militare.
Între timp, atât Kuleba cât și colegii săi din guvern au devenit convinși de iminența războiului dar „nu la o așa scară mare. Singura țară din lume care a insistat că vor fi lovituri cu rachete a fost SUA… toate celelalte țări… spuneau că va fi un conflict localizat în estul Ucrainei”. Același scepticism îl împărtășea și președintele Zelenski.
La începutul lunii ianuarie 2022, adjunctul secretarului de stat, Wendy Sherman, s-a întâlnit cu omologul său, Serghei Rybakov. Acesta din urmă a reiterat poziția Moscovei din decembrie: stoparea extinderii NATO și oprirea oricăror activități ale alianței în țările care au aderat după 1997 (Polonia, România, Bulgaria, Țările Baltice). Rybakov s-a arătat dezamăgit de refuzul american, în ciuda contra propunerilor făcute de Sherman: negocieri și măsuri de reducere a trupelor și armamentului pe flancul estic al NATO.
În paralel cu eforturile diplomatice, administrația Biden s-a arătat hotărâtă să protejeze țările aliate. În lunile anterioare invaziei prezența americană în Europa a fost sporită de la 74 000 militari, la 100 000. Celor patru escadrile de avioane de vânătoare li s-au adăugat încă 8, iar celor 5 nave de luptă, încă 21. Teritoriul Ucrainei a început să fie constant monitorizat de aeronavele americane, iar o legătură directă a fost stabilită între centrele de comandă american și ucrainean. Arme din stocurile americane, în valoare de 200 milioane USD, au fost livrate ucrainenilor în decembrie 2021.
O noutate absolută a constituit-o publicarea informațiilor oferite de serviciile secrete, în încercarea de a descuraja agresiunea rusă. Începând cu luna decembrie 2021 au fost oferite presei imagini din satelit și hărți cu dispozitivul trupelor ruse de la frontiera ucraineană, estimat la 100 Grupuri Tactice Batalionare sau 175 000 soldați. La sfârșitul lunii ianuarie, ministrul de externe britanic a acuzat public Rusia că dorește instalarea unui regim marionetă la Kiev. La începutul lunii februarie a fost rândul americanilor să acuze Moscova de pregătirea unui fals atac ucrainean contra teritoriului rus pentru a justifica invazia.
Anthony Blinken și Serghei Lavrov în timpul discuțiilor de la Geneva din 21 ianuarie 2022 (sursa: dw.com)
Pe 12 ianuarie 2022, Burns a zburat la Kiev și i-a expus președintelui Zelenski planul invaziei: o lovitură rapidă către Kiev pentru decapitarea conducerii ucrainene. Asaltul asupra capitalei urma să înceapă cu ocuparea aeroportului Hostomel. Conform informațiilor americane, echipe de asasini ruși erau deja în Kiev, așteptând ordine. Aceleași informații i-au fost repetate, o săptămână mai târziu, de Blinken, care l-a asigurat de sprijinul american și i-a recomandat relocarea guvernului în Ucraina de Vest sau în Polonia, la nevoie. Zelenski, însă, a decis să nu alerteze populația. Va recunoaște mai târziu că un astfel de anunț ar fi creat panică, un exod masiv și nu ar mai fi rămas nimeni să apere țara. Mai mult, el a respins varianta părăsirii Kievului și începuse să suspecteze că unii dintre partenerii vestici îl voiau fugit din capitală, pentru a facilita instalarea unui guvern pro-rus și a încheia rapid criza.
În conferința de presă din 19 ianuarie 2022 președintele Biden a declarat, pentru prima dată, că Rusia va invada Ucraina și că „aliații și partenerii noștri sunt gata să impună sancțiuni severe asupra Rusiei și economiei ruse”. Totuși, acestea nu vor fi aplicate în cazul unei „incursiuni minore” – declarație care a creat stupoare, dar care arăta lipsa unei decizii clare privind reacția la un altfel de atac decât o invazie masivă. Două zile mai târziu, la Geneva, Blinken și Lavrov au purtat o discuție de o oră și jumătate. Secretarul american a reliefat clar poziția SUA: America și aliații săi sunt gata să discute orice chestiune îngrijorătoare pentru securitatea Rusiei, dar odată invazia începută, sancțiunile vor fi rapide și nemiloase, iar asistența militară pentru Ucraina va fi substanțială. La un moment dat, Blinken chiar a încercat o abordare în privat: „Serghei, ce încercați de fapt să faceți? Chiar toate astea sunt despre temerile de securitate ale Rusiei?… Sau este vorba de crezul lui Putin că Ucraina a fost mereu parte integrantă din Rusia?” Fără a răspunde, Lavrov a deschis ușa și a ieșit. A fost ultima întâlnire a oficialilor americani și ruși înainte de declanșarea invaziei. Pe 12 februarie, Biden a vorbit din nou telefonic cu Putin, reamintindu-i că SUA este pregătită atât de negocieri diplomatice, dar și de alte scenarii.
Ministrul Apărării din Marea Britanie, Ben Wallace, a zburat la Moscova în data de 11 februarie 2022 pentru a purta discuții cu omologul său rus. Wallace a întrebat dacă rușii sunt interesați de negocieri și l-a avertizat pe Șoigu că ucrainenii „vor lupta”. „Mama este ucraineancă… Cu toții suntem parte dintr-o singură țară” a replicat Șoigu. El i-a mai spus că Rusia nu poate accepta traiectul european al Ucrainei, dar că nu o va invada.
Către sfârșitul lunii februarie 2022 a fost rândul președintelui francez să încerce soluționarea crizei. După convorbirea telefonică cu președintele rus, Macron a rămas convins de faptul că reușise o rezolvare diplomatică. A doua zi însă, Putin a recunoscut oficial independența republicilor separatiste Donețk și Luhansk.
În dimineața zilei de 23 februarie 2022, Casa Albă a fost informată că invazia a început. Președintele a convocat toți consilierii și a contactat telefonic conducerea de la Kiev. Emoția și agitația se simțeau în vocile liderilor ucraineni. Zelenski i-a cerut lui Biden să ia urgent legătura cu toți șefii de state și să-i ceară lui Putin să oprească invazia: „Vom lupta, ne vom apăra, putem rezista, dar avem nevoie de ajutor”.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
