Așa cum estimam într-un articol de acum 3 săptămâni, venirea iernii va încetini considerabil desfășurarea operațiilor militare. Deja de două luni, eforturile ruse (în special ale mercenarilor „Wagner”) s-au concentrat în direcția Bahmut. La sfârșitul luni noiembrie se conturase încercuirea localității, dar întăririle ucrainene au oprit tentativa de pătrundere rusă. Aici, în cel mai fierbinte punct al frontului, luptele nu au cunoscut pauză, deși rezultatele lor abia pot fi observate pe harta frontului. Superioritatea rușilor în mijloace de artilerie a permis pătrunderi reduse, dar, așa cum ne-am obișnuit, războiul pe acest front rămâne unul de uzură, care macină trupele ambelor părți și implică distrugerea totală a localităților disputate. În data de 11 decembrie 2022 lupte grele se purtau în Opytne, suburbia sudică a Bahmutului, în zona fabricilor din estul orașului și mai la nord, în Pidhorodne – unde au fost raportate confruntări între tancuri. Pe 12 decembrie principala linie de apărarea oferită de cursul de apă și înălțimile de la est de oraș a fost străpunsă, ceea ce va duce la mutarea ostilităților pe străzile Bahmutului. Amenințarea creată în nord a dus la distrugerea podului de la Bohdanivka (la nord de Bahmut), pentru a nu permite extinderea unei eventuale pătrunderi.
Poster ucrainean simbolizând apărarea orașului Bahmut (sursa: Facebook)
Mult mai mediatizate au fost acțiunile purtate în adâncimea teritoriului statelor combatante. După ce, în mai multe zile, infrastructura energetică ucraineană a fost intens atacată cu rachete de croazieră, în data de 5 decembrie a fost rândul ucrainenilor să lovească în adâncimea teritoriului rus. Folosind drone modificate din era sovietică, Tu-141 Strij, aceștia au lovit bazele aviației strategice ruse de la Engels-2 (în oblastul Saratov) și Diagilevo (în apropiere de Ryazan), la 600 km depărtare de teritoriul ucrainean. În ciuda pierderilor reduse – 2 bombardiere strategice Tu-95 avariate, un rezervor de combustibil incendiat și 3 persoane ucise – lovitura a demonstrat vulnerabilitatea teritoriului rus la atacurile aeriene, cu atât mai mult cu cât au fost afectate baze ale triadei nucleare.
Această slăbiciune a fost explicată, la televiziunea de stat Rossya-1, de Iuri Knutov, director al Muzeului Forţelor de Apărare Aeriană, prin faptul că sistemele de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune au fost deplasate către vest, pentru a proteja trupele implicate în luptele din Ucraina. Au apărut astfel goluri în rețeaua apărării antiaeriene, sesizate de sateliții americani ce furnizează informații Ucrainei. Knutov a evidențiat că, inclusiv capitala ar putea fi vulnerabilă la astfel de atacuri.
Un alt expert rus, Pavel Luzin, nu s-a sfiit să recunoască inferioritatea Rusiei în materie de sateliți militari, capacităţile de informaţii spaţiale reducându-se la 12 sateliţi. Doi dintre aceştia – Persona 2 (Cosmos 2486) şi Persona 3 (Cosmos 2506) – sunt sateliţi optici de informaţii care se deplasează pe orbite sincronizate cu soarele la o altitudine de 700 de kilometri. Alți trei sateliţi de tip Bars-M (Cosmos 2503, Cosmos 2515 şi Cosmos 2556, lansaţi în 2015, 2016 şi, respectiv, 2022) efectuează în principal misiuni de topografie şi cartografiere. Armata rusă folosește și cinci sateliţi civili Kanopus-V, bazați pe electronice şi software produse în Marea Britanie. Fiecare dintre ei poate acoperi același teritoriu doar o dată la 15 zile și au rezoluție redusă. Un alt satelit civil de imagistică optică, Resurs-P, cu o rată de revizitare de 3-6 zile, ar putea permite planificarea raidurilor aeriene şi monitorizarea daunelor provocate.
Între timp, temutele drone iraniene Shahed au dispărut din atenția presei, după ce eficiența lor a scăzut constant. Recent, au intrat în dotarea armatei ucrainene sistemele antiaeriene Gepard, furnizate de Germania. Echipajul unui astfel de vehicul a fost creditat cu doborârea a 10 drone într-o singură zi de luptă, iar militarii ce le operează afirmă că e nevoie doar de 3 proiectile trase de ce cele două țevi ale blindatului pentru a distruge drona. Există o singură problemă: în buna tradiție a cooperării europene, Elveția a interzis exportul de muniție antiaeriană către Ucraina, iar tunurile Oerlikon de 35 mm ale Gepard-ului folosesc acest tip de muniție.
Un alt exemplu de cooperare, chiar în cadrul „construcției europene”, a fost cel oferit săptămâna trecută de Austria, prin blocarea accesului României în Schenghen – acțiune imposibil de justificat rațional… asta dacă nu ne gândim că Viena acționează în interesul unui alt stat, mult mai mare și tot mai puțin european.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
