RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Tancurile-țestoasă

Dintre toate vehiculele distopice create de realitățile frontului ruso-ucrainean, cel mai răspândit tip tinde să devină „tancul-țestoasă”. Creat ca urmare a eforturilor de a găsi o soluție practică și ușor aplicabilă chiar pe linia frontului la supărătoarele atacuri ale dronelor ucrainene, tancul cu carcasă suplimentară și mijloace de bruiere a dronelor, poreclit din cauza formei sale „hambarul” sau „țestoasa”, a apărut la începutul lunii aprilie în mai multe sectoare ale frontului.

   Ideea era similară, dar modalitatea și mijloacele de a o pune în practică au diferit de la o unitate la alta, ceea ce a făcut ca în fiecare clip apărut în social media să se poată observă un alt model de carcasă montată pe tanc. Primul astfel de vehicul a fost filmat în data de 8 aprilie 2024, urmat de un altul la câteva zile și de un altul la jumătatea lunii aprilie – ultimul având dispozitive de bruiere EW pe carcasă. Până la finalul acelei luni vor mai fi observate la trei modele.

„Țestoasa” și „Porcul spinos” (sursa: Forbes)

   În data de 27 aprilie 2024 o coloană mecanizată rusă a atacat Krasnahorivka, condusă de un tanc-țestoasă. Două zile mai târziu, un astfel de tanc a fost văzut pe frontul de la Bahmut, unde a detonat o mină și a rezistat cu succes la mai multe lovituri cu drone. În primele zile ale lunii mai, astfel de tancuri au fost filmate în apropiere de Novomihailivka, Ivanivske, Vuhledar și pe frontul de la Harkov. Cel mai complex design (poreclit „porcul spinos”) a fost observat în data de 5 mai. Acesta nu avea doar carcasa montată pe șasiu dar și cuști metalice deasupra carcasei, plus un plug pentru deminare KMT-7 fixat în partea frontală. Poze cu „porcul spinos” au fost făcute publice în data de 10 mai de un milbogger rus care susținea că vehiculul fusese atacat de 40 drone kamikaze și, grație dispozitivului de bruiaj, doar 8 dintre acestea loviseră vehiculul, avariind cuștile și carcasa.

   În intervalul 8 – 14 mai au fost observate și alte „țestoase”, care însă păstrau ideea inițială: carcasă de plăci metalice fixate pe un cadru sudat, acesta fiind montat pe șasiul tancului. În total: 10 astfel de vehicule au fost observate într-o lună și jumătate. Către finalul acestui interval (13-14 mai) au început să apară și primele imagini clare cu „țestoase” distruse: pe frontul din Luhansk, în sectorul Andriivka, în sectorul Novomihailivka și în sectorul Vuhledar.

   Deși ironizate la momentul apariției lor pe câmpul de luptă și criticate de numeroși experți pentru că amplasarea carcasei limita masiv folosirea tunului, fiind imposibil să mai rotești turela, tancurile-țestoasă s-au dovedit eficiente, deschizând calea pentru coloanele mecanizate de asalt, care, fără acestea, suferiseră pierderi semnificative în urma atacurilor cu drone.

   De ce au apărut în primăvara anului 2024? Deși încercări de a proteja tancurile de atacul dronelor au fost făcute încă de la începutul invaziei prin adoptarea „cuștilor de șipci” deasupra turelei, existența unui număr suficient de mine antitanc, proiectile de artilerie și rachete antitanc au dus la distrugerea acestor vehicule, indiferent de protecția încorporată. Dar, în primăvara anului 2024, lipsită de ajutorul militar american și presată pe mai multe fronturi, armata ucraineană, forțată la defensivă, nu se mai putea apăra decât folosind masiv drone kamikaze. Ucrainenii nu mai dispuneau de suficientă muniție de artilerie pentru a susține un bombardament eficient de câteva minute asupra unei coloane de atac. Numeroase piese de artilerie căzuseră victimă dronelor, rachetelor sau obuzelor rusești, iar tancurile – utile în lupta antitanc – deveniseră tot mai puține. Între 1 iunie 2023 și 9 mai 2024 nu mai puțin de 299 tancuri ucrainene fuseseră distruse sau avariate – număr stabilit pe baza probelor video. În schimb producția de drone autohtone crescuse dramatic, Ucraina producând c.50 000 de aparate în decembrie 2023 și 100 000 lunar din ianuarie 2024.

   Concluzia comandanților ruși a fost logică: un vehicul imun la drone, eventual cu un dispozitiv de deminare, putea conduce atacul coloanelor mecanizate ce trebuiau să debarce infanteria în vecinătatea liniei de contact. Soluția, la fel de simplă și logică, implica protejarea tancului cu plăci subțiri de oțel plasate la distanță de cel puțin jumătate de metru, până la un metru de corpul vehiculului. Aceste plăci detonau focosul micului proiectil cu care era echipată drona (de regulă o grenadă antitanc folosită de RPG-7, cu greutatea de 2,6 kg) la o distanță sigură de turelă sau șasiu. Nu în ultimul rând, amplasarea dispozitivelor de bruiaj pe carcasă oferă o protecție suplimentară semnificativă. În condițiile în care, conform observațiilor făcute de militarii ucraineni, doar 1 din 3 atacuri executate cu drone în condiții normale constituia un succes, e lesne de înțeles că folosirea de către ruși a dispozitivelor de bruiaj a redus drastic această rată de succes.

   Lecția rusă a fost însușită și de partea ucraineană. După ce în luna aprilie ucrainenii anunțaseră retragerea tancurilor americane Abrams de pe linia frontului, ca urmare a pierderilor suferite (5 distruse, din totalul de 31 de mașini), imagini apărute în media la finalul lunii mai înfățișează tancul american cu protecție suplimentară. Mai exact, o cușcă metalică pentru protecția turelei și plăci de blindaj reactiv pe șasiu. Compania ucraineană Metinvest a anunțat producerea și livrarea către armată a primelor ecrane de protecție din oțel, greutatea noii structuri fiind de 430 kg.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…