RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Tactici noi, probleme vechi

 

   În așteptarea contraofensivei ucrainene – amânată se pare, din cauza unei scurgeri de informații și a lipsurilor din dotare – frontul ucrainean a rămas fixat pe aceleași coordonate fierbinți (de la nord la sud): Kremina, Bahmut, Avdiivka, Marinka, Vuhledar. În toate aceste mici orașe și în împrejurimile lor, forțele ruse și mercenarii Wagner – din ce în ce mai reduși ca prezență – avansează lent în încercarea de a revendica în întregime teritoriul distrus. Cum era de așteptat, punctul cel mai fierbinte al frontului a rămas Bahmut, acolo unde mercenarii Wagner au cedat inițiativa atacurilor trupelor din armata regulată rusă, în special parașutiști. De la jumătatea lunii martie, mercenarii apelaseră la o nouă tactică de asalt: atacuri pe toată linia în încercarea de a găsi un punct slab în defensivă și, odată găsit, trimiterea unor rezerve masive pentru exploatarea pătrunderii și dezvoltarea ofensivei în adâncime. Noua tactică a permis trecerea râului Bahmutovka și ocuparea clădirilor din sudul orașului până la 24 martie 2023. Alte axe de înaintare au vizat nordul orașului (uzina Azom fiind ocupată la 1 aprilie) și centrul – unde, în noaptea de 2 aprilie, Prigojin a înălțat steagul Rusiei pe clădirea administrației centrale. Pe 9 aprilie linia frontului din Bahmut se mutase către vest, pe calea ferată plasată pe o elevație, ce traversează orașul de la nord la sud. Clădirile din jurul acestei linii (gara, silozul de cereale, depoul, stadionul „Avangard”) au fost intens disputate.

   Începând cu data de 13 aprilie 2023, soldații Brigăzii 93 Mecanizate – una dintre cele mai eficiente formațiuni ucrainene în apărarea Bahmutului – au început să se confrunte cu un nou inamic: parașutiștii ruși. Dacă mercenarii atacau folosind formații mici de 5-10 oameni, trupele aeropurtate ruse preferau atacul susținut de grupe mari cu câte 20-40 de militari. Acest efort a permis trecerea căii ferate în partea de nord a orașului și ocuparea silozului din apropiere gării. Concentrarea tirului de artilerie și contraatacurile bine coordonate au permis apărătorilor să limiteze pătrunderea. O tentativă similară de pătrundere, de data aceasta în sudul orașului, a fost respinsă de ucraineni pe 15 aprilie.

Evoluția frontului din Bahmut în intervalul 6 martie-18 aprilie 2023.

 

   Conform unei analize făcute de un ofițer ucrainean (posesor la contului de Twitter Tatarigami UA) unitățile de asalt sunt permanente („Storm”) sau temporare. Diferența constă în faptul că cele din urmă sunt limitate în dimensiuni (au nivel de companie sau pluton), nu au comandant permanent, nu au armament și structură fixă, iar pregătirea și eficiența sunt reduse. Unitățile de asalt temporare sunt constituite pe loc, la nivel de batalion, în funcție de misiune și desființate la finalul acesteia. De exemplu, pentru atacul unui tranșeu apărat de 10 soldați ucraineni, fără armament antitanc, se constituie o unitate de asalt de c. 20 de militari, sprijiniți de câteva blindate. În multe rânduri, unitățile de asalt temporare au lansat atacuri premature, s-au retras după primele pierderi și au dovedit deficiențe la capitolele comunicare și cooperare.

   Unitățile de asalt permanente („Storm”) sunt integrate în structura regimentelor și beneficiază de pregătire specială. De regulă, o astfel de unitate este compusă dintr-o companie de asalt (40-80 infanteriști), sprijinită de 1-2 tancuri și 2-4 mașini de luptă ale infanteriei/transportoare blindate.

   În unele cazuri, includerea în astfel de unități este considerată sancțiune pentru soldații indisciplinați. Unitățile „Storm” s-au dovedit eficiente în misiunile de asalt, flexibilitatea și adaptabilitatea lor permițându-le să găsească și să atace cu succes punctele slabe ale apărării statice.

   Un alt document publicat de același ofițer, „Regulamentul Unităților de Asalt Z”, emis în 2023 de Armata a 8-a Arme Combinate rusă, oferă noi detalii în privința acestor formațiuni. Unitatea „Storm” este definită ca o companie independentă de arme combinate, creată în afara structurii tradiționale, pentru folosirea imediată în acțiuni de luptă complexe. Structura ei diferă în funcție de misiune, teren și alți factori, dar în esență este vorba de c.100 de militari, grupați astfel: 4 echipe de capturare (fiecare cu 10 soldați), 4 echipe de sprijin cu foc (fiecare cu 10 soldați), comanda companiei (2 ofițeri), un grup genistic (5 geniști), un grup de cercetare (8 soldați), un grup de evacuare (3 sanitari), o echipă de operare drone (2 militari). Echipa de capturare tipică include 10 persoane: un comandat, doi soldați cu o mitralieră grea, doi soldați cu un lansator de grenade, un medic, un genist, un operator radio, un operator dronă și un șofer de camion. Echipa de sprijin cu foc tipică include 10 militari: un comandant, 3 soldați cu aruncător de grenade (AGS-17 sau AGS-30), 2 soldați cu mitraliere, 2 lunetiști, un șofer de camion și un militar pentru diverse sarcini.

   Obiectivele Companiei Storm Z sunt: lupta în orașe, capturarea pozițiilor fortificate,  a centrelor de comandă și a centrelor de comunicații, misiuni de sabotaj în teritoriul controlat de inamic, misiuni de recunoaștere. Grupul de recunoaștere este compus din: comandant, doi observatori, un operator radio, un soldat cu lansator de grenade, un mitralior, un lunetist și un șofer.

   Soldații din cadrul companiei beneficiază de antrenament special pe parcursul a 10-15 zile și un salariu lunar de c.2500 USD.

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU  este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…