La o lună după începerea incursiunii în regiunea Kursk, Ucraina controla ferm c.856 km2 din teritoriul rusesc. Zona aflată sub controlul temporar al militarilor ucraineni depășea 1000 km2, dar anumite localități fuseseră ocupate și pierdute la scurt timp, iar în alte zone rușii se infiltraseră între pozițiile ucrainene. Teritoriul controlat de ucraineni a fost redus la sfârșitul lunii august și în prima săptămână a lunii septembrie, rușii reluând pozițiile din nord (în jurul localității Șeptuhovka), vest (din jurul localităților Korenevo și Olgovka) și sud-est (din jurul localităților Spalnoye și Ulanok).
Stoparea ofensivei ucrainene în Kursk a fost cauzată de un cumul de factori. Probabil cel mai important l-a constituit lipsa rezervelor necesare pentru a menține tempoul ofensivei. După pătrunderea spectaculoasă realizată de unitățile de elită, în zonă au fost trimise trupe noi, cu minium de pregătire militară (doar o lună de instrucție în multe cazuri). Unitățile experimentate au fost retrase pentru refacere, din cauza pierderilor consistente suferite în timpul atacului fulger pe teritoriul rusesc – pierderi resimțite mai ales la nivelul tehnicii de luptă (tancuri și mașini blindate). Alte formațiuni cu experiență au fost redirecționate către sectoarele amenințate din Donbas. Nu trebuie ignorată nici reacția rusă, care s-a limitat inițial la trimiterea de rezerve pentru a limita pătrunderea și construirea de fortificații (unele la o sută km distanță de linia frontului), pentru ca, din a doua parte a lunii august să includă puternice contraatacuri pentru a recupera teritoriul pierdut.
În data de 9 septembrie, în paralel cu desfășurarea acțiunilor ofensive în sectoarele Ceasiv Yar, Toretsk, Pokrovsk și Vuhledar, rușii au lansat un puternic contraatac în flancul vestic al pătrunderii ucrainene din regiunea Kursk. Primele știri din surse pro ruse au apărut abia în ziua de 11 septembrie, dar era cert că acțiunea fusese încununată de succes. Parașutiștii ruși reușiseră să reia controlul asupra a 10 sate (cel mai mare fiind Snagost), înșirate de la sud de Korenevo până la granița ucraineană. Era redus în acest mod perimetrul controlat de ucraineni și înlăturat pericolul de izolare a trupelor ruse dispuse la sud de râul Sayn.
Contraatacul a fost lansat dinspre Korenevo către sud, primul obiectiv constituindu-l satul Snagost. Au fost implicate zeci de tancuri și transportoare blindate care, inițial au înaintat în coloană, apoi s-au despărțit – o parte continuând înaintarea către sud, iar cealaltă virând către vest. În sat au fost opriți de apărătorii ucraineni, ce dețineau poziții nu doar în Snagost, dar și în satele și pădurile de la vest de acesta (Vișinevka) și care s-au trezit parțial încercuiți după ce rușii au lansat un al doilea atac dinspre vest, către satele Viktorovka și Gardievka.
Înaintarea rusă va continua cu succes timp de trei zile, realizându-se o pătrundere în adâncime până la Liubimovka și Obuhovka. Odată restabilită linia logistică Korenevo – Glușkovo, înaintarea a fost oprită, atacuri fiind date în alte sectoare (nord și sud-est), pentru limitarea pătrunderii ucrainene.
În ciuda acestor aspecte, Kievul nu-și jucase ultima carte în Kursk. În data de 11 septembrie, cu rușii aflați în plină ofensivă către Snagost, trupele ucrainene au trecut granița la vest de pătrunderea inițială din august și au înaintat către Glușkovo și râul Sayn. În data de 14 septembrie au fost ocupate clădiri în satele de la sud de Glușkovo: Veseloye și Medveje. Apărea astfel pericolul de a cădea în spatele rușilor ce tocmai eliberaseră satele de la sud de Snagost. În paralel cu aceste contra lovituri, ucrainenii au continuat înaintarea către nord, ocupând o serie de sate (Veterno, Durovka, Juvali și Olgovka).
Contralovitura ucraineană a fost apreciată ca fiind parte a unei capcane pregătite atent, dar șocul ei a fost atenuat de trimiterea unităților de elită ruse (Diviziile Aeropurtate 7 și 106).
În ciuda succesului tactic limitat, pătrunderea ucraineană pe teritoriul rus a reușit să atragă în sectorul Kursk peste 30 000 de militari ruși, majoritatea proveniți din unități de elită ca Brigada 810 Infanterie Navală de Gardă (recompusă de două ori în acest război, după pierderile uriașe suferite), Brigada 155 Infanterie Navală de Gardă (implicată în acțiuni ofensive încă din primele zile ale invaziei), Brigada 11 Asalt Aerian și Brigada 83 Aeropurtată (implicată în ofensiva rusă către Vovceansk).
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
