Mult așteptatele negocieri ruso-ucrainene de la Istanbul, la care a participat și secretarul de stat american, Marco Rubio, s-au încheiat fără rezultate concrete pentru viitoarea pace. Rusia nu a arătat vreo dorință de a face pace, șeful delegației, Medinsky, declarând chiar că „suntem pregătiți să luptăm un an, doi, trei, cât va fi necesar. Am luptat cu Suedia 21 de ani (aluzie la războiul din secolul al XVIII-lea, purtat de Petru cel Mare). Cât timp sunteți pregătiți să luptați?”. Același negociator șef s-a declarat însă mulțumit de cum au decurs discuțiile.
Partea ucraineană a calificat ca inacceptabile pretențiile rusești: cedarea a 5 oblasturi ucrainene (Crimeea și cele 4 declarate parte a Rusiei în 2022, înainte de a fi ocupate), statut de neutralitate și lipsa oricăror reparații de război pentru Ucraina. Discuțiile vor continua în luna următoare, completate cu o discuție telefonică de două ore și jumătate între președinții Trump și Putin.
Demersurile noii administrații americane nu au detensionat conflictul, în paralel cu negocierile purtate, Kremlinul intensificându-și atacurile în Ucraina. În noaptea de 24 spre 25 mai 2025 s-a produs cel mai mare atac aerian de la începutul războiului, rușii folosind 298 drone și 69 rachete asupra mai multor orașe ucrainene, inclusiv a capitalei. Deși majoritatea vectorilor au fost doborâți (printre aceștia o rachetă de croazieră Kh-101, dotată cu tehnologie de ultimă oră, care însă a fost interceptată de sistemul antiaerian MIM-23 Hawk), distrugerea infrastructurii civile a fost considerabilă. Au fost lovite mai multe blocuri de locuințe, fiind ucise 12 persoane dintre care 3 copii.
Atacul a schimbat viziunea liderului american care a ținut să posteze în ziua următoare: „Am avut mereu o relație foarte bună cu Vladimir Putin al Rusiei, dar ceva s-a întâmplat cu el. A înnebunit complet! Întotdeauna am spus că vrea toată Ucraina, nu doar o parte din ea, şi poate că se dovedeşte a fi adevărat, dar dacă o va face, asta va duce la căderea Rusiei!”.
De data aceasta liderii occidentali nu au mai rămas la nivel declarativ, în ziua de 26 mai, Ucraina primind permisiunea de a folosi rachetele de croazieră occidentale pe întreg teritoriul Federației Ruse, fără restricții.
Spre profunda nemulțumire a Kremlinului – exprimată prin vocea mai multor figuri-cheie – alegerile prezidențiale din România au fost câștigate de candidatul pro-european Nicușor Dan, adept la sprijinirii Ucrainei și Republicii Moldova. De altfel, printre primii care au transmis mesaje de felicitare noului președinte român s-au numărat Maia Sandu (președintele Moldovei), Emmanuel Macron (președintele Franței) – lideri care și-au exprimat public sprijinul și în timpul campaniei electorale – dar și președintele Zelenski.
Două zile mai târziu, a fost rândul președintelui Trump să numească un nou ambasador în România, pentru „întărirea legăturilor noastre și susținerea parteneriatului nostru militar” – lovitură de grație pentru „suveraniștii” care sperau că SUA nu vor recunoaște alegerile. În replică, contracandidatul a invocat ingerințe străine (franceze și moldovene) în alegerile din România, contestând alegerile (la o zi după ce își recunoscuse înfrângerea, în mod politicos) și lansând amenințări la adresa votanților noului președinte. S-a încercat inclusiv tensionarea situației prin implicarea lui Pavel Durov – fondatorul aplicației Telegram – ce dorea să depună mărturie în presupusa implicare a guvernului francez în procesul electoral din România. Ce se urmărea prin tensionarea situației în săptămâna de după alegeri a găsit o posibilă explicație în cadrul unei emisiuni la postul Russia 1, când în fața deja celebrei propagandiste a Kremlinului, Skabeyeva, un invitat în platou a declarat: „Din păcate, evenimentele din București ne arată că nimic nu poate fi făcut pașnic. Democrația liberală a bifat o nouă victorie.”
Rezultatul alegerilor din România a fost primit cu mult entuziasm în cancelariile și media europeană, fiind privit ca un eveniment semnificativ în consolidarea Uniunii Europene, într-un moment în care aceasta se confrunta cu războiul hibrid dus de Rusia, dar și cu tendințele centrifuge ale mișcărilor de extremă dreapta.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…