RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Retorica franceză

   La sfârșitul lunii februarie capul de afiș a fost ținut de declarațiile președintelui francez Emanuel Macron. Ferm și incisiv, liderul singurei puteri nucleare din Europa continentală (cu excepția Rusiei), a declarat în data de 26 februarie 2024, la finalul Conferinței de ajutor pentru Ucraina, că nu a existat „niciun acord în această seară pentru a trimite oficial trupe pe teren, dar nu putem exclude nimic„. Posibilitatea de a trimite trupe NATO în Ucraina a provocat stupoare în cancelariile aliate, mai multe state (SUA, Germania, Italia, Polonia) dezavuând respectiva opțiune.

   Retorica franceză a păstrat același tot ferm și pe parcursul lunilor martie și aprilie. În spatele acestor declarații se află dorința liderului francez de a promova propria viziune asupra autonomiei strategice a Europei și de a demonstra capacitatea europenilor de a sprijini rezistența Ucrainei fără implicarea Statelor Unite. Spectrul victoriei lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA îngrijorează mai mulți lideri europeni în perspectiva unei confruntări armate cu Rusia, în care țările bătrânului continent ar trebui să lupte singure.

   Nici Moscova nu a rămas impasibilă, în discursul susținut pe 29 februarie în fața națiunii, președintele Putin avertizând Occidentul că există posibilitatea declanșării unui război nuclear dacă vor fi trimise trupe în Ucraina. În cadrul aceluiași discurs, liderul rus a mai adăugat că: „Înțelegem că Occidentul încearcă să ne atragă într-o cursă a înarmării. Încearcă să ne epuizeze, să repete șmecheria pe care au reușit-o cu Uniunea Sovietică în anii 1980”, dar și că „Statele Unite încearcă să provoace o înfrângere strategică Rusiei. Declarațiile SUA că ar fi gata de discuții pe tema stabilității strategice sunt doar demagogie.”

   În ziua discursului, televiziunea de stat rusă Russia Today a făcut publică interceptarea unei discuții între mai mulți ofițeri superiori germani (printre care generalul Frank Grafe, șeful Departamentului de Operațiuni și Exerciții al Forțelor Aeriene Germane) privitoare la posibilitatea folosirii rachetelor germane Taurus pentru distrugerea Podului Kerci, care leagă Peninsula Crimeea de Rusia. Dialogul dintre cei patru ofițeri făcea indirect referire și la modul cum britanicii și francezii livrează rachetele cu rază lung de acțiune și dezvăluia prezența unor specialiști britanici în Ucraina. Discuția a creat vâlvă atât la Berlin – în special din cauza vulnerabilității dovedite de interceptarea ei – cât și la Moscova, care a solicitat explicații asupra adevăratelor intenții ale Germaniei.

   Important de precizat că, după blocajul din Congresul american, Germania a devenit cel mai important furnizor de armament și echipamente militare pentru Ucraina, deși cancelarul Scholz s-a opus ideii livrării de rachete Taurus sau trimiterii de militari germani în Ucraina.

   Grație poziției speaker-ului republican Johnson, apropiat al fostului președinte Trump, Camera Reprezentanților a intrat în vacanță mai devreme, la mijlocul lunii februarie, speaker-ul refuzând supunerea la vot a propunerii de ajutor militar pentru Ucraina, în valoare de 60 miliarde USD, proiect care fusese anterior aprobat de Senat. Cu tot blocajul din Congresul SUA, liderii europeni au dat dovadă de o mobilizare exemplară. În data de 17 februarie președintele Cehiei a anunțat achiziționarea din diverse țări a 800 000 de obuze pentru tunurile ucrainene de 122 mm și 155 mm. În săptămânile următoare numărul acestora se va dubla, pe măsură ce alte state s-au alăturat inițiativei. În paralel, Franța a promis ajutoare militare în valoare de 3 miliarde euro.

   Purtat de valul victoriei, Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a anunțat în data de 20 februarie, în timpul ședinței cu Putin, un nou succes major: eliminarea capului de pod de la Krinky. Mai mult, când Putin a replicat că șeful Grupării Nipru i-a raportat existența militarilor ucraineni în capul de pod, Șoigu a respins această variantă.

   La scurt timp, partea ucraineană a difuzat diverse clipuri care făceau posibilă geoconfirmarea pozițiilor rusești la marginea capului de pod. Varianta ministrului Apărării a avut la bază un raport al comandantului Brigăzii 810 Infanterie Marină care a trimis un mic detașament pentru a planta un steag rusesc în ruinele unei case, gest urmat de o retragere în fuga a respectivilor militari. Raportul i-a adus imediat comandantului gradul de general, dar Ministrul Șoigu a fost pus într-o situație jenantă.

   Gestul nu a rămas fără consecințe. Prima: Brigada 810 a fost trimisă la atac pentru a elimina ultimii apărători din capul de pod și a suferit pierderi consistente fără a  îndeplini misiunea. A doua: o bază aflata la 15 km de capul de pod a primit vizita unui înalt comandant, ocazie cu care militarii au fost aliniați în câmp. Două rachete HIMARS cu muniție cu dispersie au lovit grupul inspectat, provocând un veritabil masacru.

   La mai bine de o lună după aceste acțiuni, în data de 26 martie 2024, rușii au executat noi atacuri contra capului de pod dinspre sud și est, unicul rezultat fiind pierderea mai multor transportoare blindate și a câtorva militari.

   Pe mare, dronele ucrainene au continuat decimarea flotei ruse, marea navă de debarcare Țezar Kunikov (clasa Ropucea) fiind scufundată în data de 14 februarie, în apele Peninsulei Crimeea. În ziua de 24 martie au fost înregistrate noi succese contra navelor rusești, rachetele Storm Shadow/SCALP avariind vasele Konstantin Olkhansky, Ivan Khurs, Yamal și Azov, andocate la Sevastopol.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…