Răspunsul Rusiei la invazia ucraineană a venit sub forma a trei acțiuni majore: trimiterea de trupe din toate zonele țării (inclusiv din enclava Kaliningrad) pentru a opri extinderea teritoriului controlat de ucraineni; bombardarea masivă a zonelor de concentrare ce asigurau logistic armata ucraineană pătrunsă pe teritoriul rusesc; continuarea efortului ofensiv în Donbas.
În cazul în care comandamentul ucrainean sperase că pătrunderea pe teritoriului Rusiei va obliga Moscova să redirecționeze trupe de pe frontul estic și să reducă avântul ofensiv din Donbas, aceste speranțe s-au năruit chiar din primele zile ale surprinzătorului atac ucrainean. Cu ochii întregii planete ațintiți în regiunea Kursk, rușii au continuat efortul ofensiv în est către Pokrovsk și Toretsk. Despre pătrunderea pe axa Toretsk am discutat într-un articol anterior. Câștigurile obținute în acest sector de către ruși în prima jumătate a lunii august s-au dovedit mai puțin spectaculoase, singura realizare majoră fiind ocuparea completă a satului Niu York, în ziua de 19 august 2024. Satul constituia avanpostul sudic al Toretsk-ului și pierderea sa a obligat trupele Kievului să renunțe la o suprafață considerabilă de teren fortificat, între Niu York și Zalijne, pentru a evita capturarea apărătorilor ce luptau în „punga” creată. Cu o zi înainte, rușii ocupaseră două importante movile artificiale de la est de Toretsk – așa numitele „terrikon” – de la Zalijne și Pivnicine, care ofereau puncte de observație asupra orașului-țintă.
Axa Pokrovsk constituia o problemă chiar mai spinoasă pentru comandamentul suprem ucrainean. De-a lungul acestui război acest sector de front și-a tot schimbat denumirea, în funcție de ritmul înaintării ruse. În primii doi ani ai invaziei s-a numit sectorul de front Avdiivka. După victoria rusă și străpungerea importantă realizată la est de Avdiivka a devenit sectorul Oceretyne. Iar după importantul progres făcut de ruși în lunile de vară a fost redenumit sectorul Pokrovsk, de la importantul centru logistic vizat de ofensiva Kremlinului.
Situația frontului în direcțiile Pokrovsk și Toretsk la data de 1 iunie 2024
Situația frontului în direcțiile Pokrovsk și Toretsk la data de 19 august 2024
După străpungerea de la Oceretyne, în intervalul 1 iunie – 1 august 2024 rușii continuaseră avansul spre vest, pătrunzând 12 km către sud-vest, până la satul Serhivka, 9 km către vest, până la satul Ivanivka, respectiv 6 km spre nord-vest, până la satul Vojdvijenka. Și înaintarea a continuat în prima jumătate a lunii august, prin ocuparea satelor Vesele, Serhivka și Jelanie.
Ca și în alte sectoare ale frontului, pătrunderea a fost facilitată de lipsa fortificațiilor și capacitatea de luptă redusă a brigăzilor ucrainene alcătuite, în majoritate, din recruți.
În primele zile ale lunii iunie, frontul de la Oceretyne părea relativ stabilizat, prin aducerea Brigăzilor 110 Mecanizată și 111 Apărare Teritorială (în zona Novoaleksandrivka), 100 Mecanizată (pe flancul nordic la Arhanhelske) și 47 Mecanizată (în zona centrală dintre Sokil și Novopokrovske). Deși veterana Brigadă 47 pierduse mare parte din personalul antrenat în bazele NATO pentru ofensiva din vara anului trecut, se spera că puterea de foc deosebită a acestei unități (asigurată de blindatele Bradley și tancurile Abrams) va compensa această carență. Mai mult, râul Vovcea, al cărui curs era paralel cu frontul, oferea posibilitatea unei rezistențe prelungite.
Primul atac masiv rusesc s-a produs în ziua de 9 iunie, asupra satului Novoaleksandrivka, jumătate din localitate fiind rapid ocupată. Luptele de aici vor continua cu duritate în zilele următoare. Al doilea atac s-a produs trei zile mai târziu, sub forma unei lovituri „în clește” asupra satului Novoselivka Perșa – soldat cu un succes parțial: ocuparea satului vecin Novopokrovske. Al treilea atac a țintit Sokil, în zilele de 15 – 17 iunie, exact între cele două axe de înaintare amintite anterior. După aproape două săptămâni zile de luptă, Sokil a fost complet ocupat, împreună cu liziera de la nord de sat, de către Detașamentul „Husarii negrii” ai Brigăzii 15 Infanterie Motorizată de Gardă. Același detașament se remarcase anterior prin ocuparea satului fortificat Berdici.
În această breșă creată între Novoaleksandrivka și Sokil rușii au păstrat tempoul atacului prin aducerea de rezerve (Brigada 10 Infanterie Motorizată de Gardă, batalionul de cazaci „Terek” și Batalionul de voluntari din Oseția de Sud „Sarmat”), ceea ce a permis o pătrundere de încă 3 km și atingerea râului Vovcea (6 iulie). În aceste lupte apărătorii au pierdut 3 blindate Bradley și un tanc Abrams. Astfel, era amenințată cu învăluirea pe la nord poziția ucrainenilor de la Novosilivka Perșa, care până atunci rezistase tuturor atacurilor. Satul va fi ocupat complet abia la sfârșitul lunii iulie de către Brigada 114 Infanterie Motorizată rusă.
Brigada 47 Mecanizată s-a retras pe noua linie de apărare, centrată pe satul Prohres – line care a fost străpunsă în data de 20 iulie. Străpungerea a fost atât de rapidă, încât subunități din Brigada 31 Mecanizată au fost încercuite și au trebuit să lupte pentru a scăpa. Contraatacuri răzlețe date de Brigada 47 Mecanizată, executate cu câte un singur tanc Abrams, nu au putut stabiliza situația, ducând la noi pierderi în blindate. Frontul a fost rupt și rușii au mai avansat încă 5 km către vest în doar o săptămână.
Ocuparea satelor Vesele, Serhivka și Jelanie însemna învăluirea pe la nord a liniei de apărare de pe râul Vovcea și apropierea la doar 16 km de Pokrovsk. Aceasta era situația la începutul ofensivei ucrainene pe teritoriul rusesc.
Situația s-a înrăutățit în săptămânile următoare, rușii nerenunțând la trimiterea de noi unități pentru a păstra tempo-ul ofensivei atât către Pokrovsk cât și către Toretsk, în ciuda dificultăților pe care le înregistrează pe teritoriul propriei țări.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
