Săptămâna Patimilor, ce preceda Paștele ortodox, a început mai devreme pe frontul din Donețk, unde rușii au realizat cea mai spectaculoasă străpungere a frontului, imprimând o remarcabilă dinamică a ofensivei lor, egalată doar de prima lună a invaziei din 2022.
Marele și mult așteptatul ajutor american a găsit armata ucraineană în defensivă, zilnic fiind înregistrate noi pierderi teritoriale. Pe 21 aprilie 2024 rușii ocupaseră localitatea Novomihailivka, disputată săptămâni bune până când pușcașii marini din Brigada 155 a Pacificului au implantat steagul rus pe resturile unei clădiri din vestul satului. O altă pătrundere semnificativă se înregistra în sectorul Krasnahorivka, rușii intrând în localitate dinspre sud. Ofensiva rusă dinspre Bahmut către Ceasiv Yar continua cu succes, prestația slabă a apărătorilor din acest sector ducând la desființarea Brigăzii 67 Mecanizate – alcătuită inițial din voluntari motivați ideologic. Dar ce era mai rău avea să vină!
Brigada 47 Mecanizată – unitatea vedetă a armatei ucrainene, dotată la standarde NATO – a participat la toate operațiunile majore ordonate de Kiev, luptând timp de aproape un an, atât în ofensivă, cât și în defensivă. Cum modernele ei blindate americane (Bradley și Abrams) s-au diminuat dramatic, iar cei 2 000 de militari ai marii unități necesitau odihnă și recuperare, brigada a fost retrasă de pe frontul de la Avdiivka. Mai exact, frontul de la est de satul Oceretyne, căci Avdiivka era de două luni ocupată de ruși, urma să fie ținut de Brigada 115 Mecanizată. Oceretyne, prin poziția sa strategică, asigura legătura între toate forțele ucrainene de la vest de Avdiivka, constituind un hub logistic important.
Evoluția frontului de la Oceretyne în intervalul 11-30 aprilie 2024 (sursa: deepstatemap.live)
Rotația între marile unități s-a petrecut în jurul datei de 11 aprilie 2024, când dronele rusești au detectat plecarea Brigăzii 47, pozițiile ei fiind… neocupate! O recunoaștere în forță executată de unitățile Storm Z au confirmat prezența redusă a apărătorilor. Nesperata oportunitate a fost rapid exploatată de Brigăzile 27 și 30 Infanterie Motorizată, lansate în viteză de-alungul căii ferate, pe o distanță de 1 km. Pe parcursul zilei de 11 aprilie, rușii au dat peste cap slaba apărare încropită de Brigada 115 Mecanizată, în sectorul căreia au obținut o superioritate numerică de 10 la 1 în oameni, combinată cu superioritatea absolută în mijloace blindate și guri de foc! În următoarele cinci zile, rușii au împins apărarea încă 4 km spre vest, punând pe fugă militarii din 115 și ajungând în extremitatea estică a satului Oceretyne. Într-un clip furnizat de dronele ucrainene se poate observa stația electrică din estul satului pulverizată de artileria apărătorilor, din ruinele ei fugind către pădure 50 de militari ruși! Era cea mai mare concentrare de militari filmată într-un singur loc de la începutul războiului.
Distanța până la Oceretyne fusese parcursă într-un timp nesperat de scurt, pe un drum neacoperit de mine sau alte obstacole și pe o direcție a cărei potențială exploatare ar fi prăbușit întregul sector de front de la vest de Avdiivka. În zilele următoare pătrunderea a fost extinsă, rușii ocupând satul și lărgind considerabil culoarul de înaintare.
Replica ucrainenilor a fost retrimiterea Brigăzii 47 Mecanizate, practic, întoarsă din drum, în încercarea de a stabiliza situația. Cum uzata unitate nu putea face față singură concentrării de forțe ruse (incluzând mai multe mari unități proaspete ca Brigăzile de Infanterie Motorizată 15 și 74 și puternica Divizie 90 Tancuri de Gardă), la nord și vest de Oceretyne a fost trimisă Brigada 100 Mecanizată – una dintre cele mai noi și mai ușor echipate unități. Practic, o fostă brigadă de apărare teritorială din Volyn, lipsită de armament greu, dar cu experiență de luptă, transformată la sfârșitul lunii martie în brigadă mecanizată. Brigada 100 a contraatacat cu succes limitat pătrunderea, reușind să oprească un nou „salt” încercat de ruși spre satul Prohres.
În ziua de 18 aprilie apărătorii contraatacă pozițiile din jurul stației electrice, anunțând expulzarea rușilor din localitate. Dar, în aceeași zi, la est de Oceretyne se contura o nouă pătrundere serioasă de 2,5 km în satul Novokalynove. În dimineața zilei următoare, rușii au ocupat o parte din sat, dar luptele de aici se vor prelungi până la finalul lunii aprilie. Se contura o învăluire „în clește” a pozițiilor dintre cele două sate, ceea ce obliga trupele ucrainene să se retragă către satele Keramik și Arhanghelsk.
Luptele pentru Oceretyne au continuat până în data de 25 aprilie, rușii bombardând cu aviația și artileria toate clădirile rămase în picioare din sat. Mai multe ruine și-au schimbat ocupanții de câteva ori în aceeași zi. În ziua de 20 aprilie trupe ruse proaspăt aduse au asigurat un perimetru cu latura de 500 m în estul satului, în zona stației electrice. În ziua următoare ei au extins perimetrul controlat, ocupând stația de cale ferată și înaintând către vest. Ucrainenii au încercat un contraatac cu un singur Bradley nesusținut de infanterie, acțiune care nu a putut împiedica pierderea sudului localității. Până la data de 23 aprilie doar nordul satului mai era încă sub control ucrainean.
În săptămâna ce a urmat străpungerii de la Oceretyne, rușii au concentrat efective de c. 10 000 militari, extinzând în toate direcțiile intrândul centrat pe satul mai sus numit, în încercarea de a învălui pozițiile de la nord și sud de axa ofensivei lor. Apărătorii au trimis câte un batalion din șapte mari unități cu experiență (Brigăzile Mecanizate 23, 25, 47, 100, 115, Brigada 25 Asalt Aerian și Brigada 3 Asalt), totalizând c. 3000 de militari ce fac eforturi disperate să stabilizeze frontul. Remarcabil este faptul că rușii nu s-au oprit după ocuparea disputatului sat, în ultimele zile ale lunii aprilie extinzându-și pătrunderea dincolo de acesta către vest și nord, în direcția localităților Keramik și Arhanghelsk.
În zilele de 23-24 aprilie Brigada 15 Asalt rusă a ocupat Novobahmutivka, satul de la sud de Oceretyne, lărgind perimetrul controlat de ruși. În zilele următoare au înaintat încă un kilometru către vest atingând satul Soloviove, pe care îl vor ocupa în data de 25 aprilie. Această mișcare a pus în pericol flancul nordic al liniei defensive Semenivka-Berdici care rezistase timp de mai multe săptămâni. În ziua de 25 aprilie această linie va fi abandonată, deschizând calea rușilor către vest, într-un spațiu lipsit de așezări sau obstacole naturale.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…