Poate cele mai grele luni pentru armata ucraineană de la începutul acestui război au fost lunile martie și aprilie 2024. Mai mult ca oricând, după înfrângerea de la Avdiivka, forțele apărătorilor s-au trezit confruntate cu o multitudine de probleme dificil de rezolvat.
Primul factor care a contribuit major la succesele rusești din aceste luni a fost blocarea ajutorului militar american de către gruparea republicană din jurul lui Donald Trump – blocare întinsă pe aproape jumătate de an. Cu toate eforturile europenilor, armata Ucrainei nu a putut fi dotată la nivelul din anul trecut. Poate cel mai grav afectat sector a fost cel al apărării antiaeriene, unde lipsa rachetelor americane, combinată cu ampla campanie de bombardament declanșată de Moscova, a creat pagube uriașe infrastructurii energetice ucrainene. Un caz relevant: în data de 12 aprilie rachetele rusești au distrus complet termocentrala de la Trypilska – cel mai mare furnizor de electricitate pentru regiunile Kiev, Cerkasi și Jitomir. În acest atac apărarea antiaeriană a interceptat doar un sfert din rachetele lansate (niciuna din cele 10 hipersonice Kinjal). Nu mai puțin importantă, lipsa muniției de artilerie de proveniență americană – muniție ce consacrase superioritatea tactică a artileriștilor ucraineni – a dus la pierderi teritoriale în ritm zilnic.
Un al doilea factor major care a favorizat seria de succese ruse a fost lipsa unei decizii în ceea ce privește mobilizarea de noi militari în forțele apărătorilor. Uzura celor doi ani de război, pierderile umane și materiale considerabile și pierderea încrederii în victorie au erodat profund moralul cetățenilor Ucrainei, care nu se mai grăbesc să se înroleze pentru a apăra patria, așa cum făcuseră la începutul invaziei. Factorii de decizie resimt lipsa de entuziasm și evită o absolut necesară lege a mobilizării. Asta în timp ce vârsta medie a militarilor ucraineni este de peste 40 de ani, iar rândurile lor se răresc zilnic. Se mai pune și problema echipării și pregătirii noilor mobilizați, în condițiile în care actualele efective începe să sufere și la acest capitol.
Un al treilea factor important ar fi perspectiva sumbră. Nimeni nu mai vede luminița de la capătul tunelului, în contextul în care președintele Putin a demonstrat hotărârea sa pentru un război pe termen lung, indiferent de costuri. Rusia pare că își permite acest conflict pe perioadă nedeterminată, chiar dacă economia sa a fost trecută parțial pe picior de război, infrastructura sa energetică suferă sub impactul dronelor ucrainene, iar cetățenii săi mor cu sutele de mii într-un război inutil care nu le va îmbunătăți cu nimic viața. Lumea liberă, în schimb, pare obosită de război și prinsă în propriile lupte politice interne, iar cazul american a demonstrat cât de fragil poate deveni angajamentul militar al unei democrații, fie ea și superputere. Mai mult, o serie de factori de decizie din SUA au cerut încetarea atacurilor asupra rafinăriilor rusești (cea mai eficientă formă de reacție de până acum a Ucrainei) pentru a nu provoca creșterea prețului petrolului pe piețele internaționale.
Inconsistența poziției lumii libere a încurajat atitudinea statelor agresoare. În data de 13 aprilie 2024, pentru prima dată în istoria tensionată a relațiilor lor, Iranul a executat un amplu bombardament cu sute de drone și rachete asupra Israelului. Deși pagubele au fost minime, majoritatea vectorilor iranieni fiind interceptați (inclusiv cu sprijin american), atacul a demonstrat disponibilitatea Teheranului de a declanșa un nou război în zonă.
După bătălia de la Avdiivka, Rusia a preluat și a păstrat inițiativa pe întregul front. Superioritatea clară în efective și tehnică de luptă, cumulată cu aprovizionarea constantă cu toate cele necesare și indiferența față de pierderile umane și materiale a permis o înaintare cotidiană în diversele sectoare fierbinți ale frontului.
Cea mai semnificativă pătrundere în luna martie 2024 a fost realizată pe frontul de la Avdiivka, unde rușii au reușit să ocupe pe parcursul întregii luni 21,4 km2. Teritoriul controlat de ei a fost extins până la a doua linie de sate (Semenivka – Umanske – Netalove) de la vest de Avdiivka, dispuse aproximativ de la nord la sud. În luna aprilie această a doua linie a fost puternic atacată, rezistând grație tranșeelor edificate recent, dar și cursurilor de apă ce protejează localitățile dinspre est.
Pe alte două direcții de înaintare, în ciuda luptelor grele desfășurate fără încetare, în luna martie rușii au reușit să ia sub control doar 14,6 km2 în sectorul Novomihailivka și 13,2 km2 în sectorul Bahmut.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
