RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Pe drumul înghețului

   Odată cu apropierea sezonului rece (deși această toamnă se arată deosebit de blândă), luptele s-au redus pe marele front ce înconjoară Ucraina. Zilnic se desfășoară baraje de artilerie, lovituri cu rachete și atacuri poziționale, dar vremea marilor operațiuni ofensive pare că a trecut (poate cu excepția unui ultim mare efort ucrainean de a ocupa Herson). Rușii, deși au primit un numeros contingent de „mobiks” (argou folosit pentru recent mobilizații rezerviști), par a se pregăti de iernat pe un front consolidat.

   În sud, a început o evacuare parțială a malului drept al Niprului, fără a ceda însă Hersonul sau a renunța ușor la actualul front. Conform surselor ucrainene, cele mai bune unități rusești au fost deja retrase pe malul stâng al fluviului, unde sunt edificate 3 linii de apărare paralele, ce țin aliniamentul cursului de apă. Orașul Herson a fost evacuat în bună măsură, majoritatea civililor ajungând în Crimeea.

   În est, după ce Liman a fost eliberat, următorul obiectiv al rușilor a fost stabilizarea frontului pe linia Svatove-Kreminna. Pierderea hub-ului logistic Svatove ar însemna pierderea liniei logistice Starobilsk-Svatove, critică pentru nodul Donbasului. Pierderea localității Kreminna ar permite ucrainenilor să amenințe Severodonețk și Lisihansk, cele mai importante câștiguri teritoriale rusești din vară. Pe aliniamentul Lisihansk-Hirske-Zolote, încă de la începutul lui octombrie au fost demarate lucrări la o linie fortificată, cu numeroase tranșee, în stilul Primului Război Mondial. Linia este edificată de mercenarii Wagner și separatiști la 20 km de frontul actual, în singura zonă în care rușii obținuseră câștiguri teritoriale în ultimele luni.

Frontul din nordul Donbasului, cu pozițiile-cheie evidențiate

 

   Rusia joacă, așa cum era de așteptat, cartea așteptării. Obiectivele sale sunt „înghețarea conflictului” astfel încât să sleiască statul vecin, dar și bugetele occidentale și distrugerea sistematică prin paralizarea infrastructurii vitale, folosind mijloace cât mai ieftine pentru a reduce propriul efort de război. Aceste mijloace sunt, în majoritate, dronele iraniene, pe care Teheranul, într-un final, a recunoscut că le-a livrat Rusiei, dar înainte de începerea conflictului. Pe 5 noiembrie a fost fotografiat un avion de transport iranian (Il-76) pe aeroportul Vnukovo din Moscova – semn că livrările de armament nu au încetat. Aparatul aparținea companiei Puoya Air, aflată pe lista de sancțiuni a SUA, companie pe care Departamentul de Stat american o consideră implicată, de mai mulți ani, în livrările ilegale de armament.

   În ciuda declarațiilor oficialilor occidentali și a publicațiilor în care zilnic sunt evidențiate incidentele mobilizării ordonate de Putin – reale și, deloc puține – trimiterea pe front a rezerviștilor, chiar cu un minim de pregătire a stabilizat situația. „Cantitatea are o calitate proprie”, spunea Stalin, și se observă că armata ucraineană nu a mai reușit câștiguri importante după sosirea întăririlor ruse. Pe 29 octombrie ministrul Apărării, Șoigu, în cadrul obișnuitei scenete de raportare în fața comandantului suprem, a anunțat încheierea mobilizării celor 300 000 de rezerviști – dar sunt semne că aceasta continuă sub forme mascate. În declarația sa, se specifica prezența pe front a 82 000 dintre aceștia, jumătate intrând deja în acțiune. Restul de 218 000 rezerviști sunt în centrele de pregătire. Media de vârstă a rezerviștilor este 35 de ani. Anterior, mai fuseseră anunțați 30 000 de voluntari și 20 000 de ceceni trimiși de Kadârov.

   Pe 31 octombrie, un alt val de 50 de rachete a țintit, din nou, infrastructura civilă ucraineană din oblasturile Kiev, Harkov, Zaporojie și Odessa. Deși 40 dintre acestea au fost declarate interceptate de ucraineni, 350 000 de locuințe (80% din imobilele capitalei Kiev) erau lipsite de apă și energie electrică. Deși primarul Kliciko a cumpărat generatoare și a înființat 1000 de puncte mobile de încălzire, oficialii se pregătesc pentru o iarnă grea și solicită în Occident pături. Toată săptămâna au continuat problemele în furnizarea apei și a energiei electrice în mai multe oblasturi. Deși atacurile țintesc infrastructura energetică civilă, ele ar putea îngreuna și funcționarea căilor ferate, vitale în deplasarea trupelor.

USS Rhode Island (sursa: SWNS)

   La mii de kilometri de frontul ucrainean, Marina americană desfășoară o veritabilă campanie de presă. Considerate partea cea mai secretă a triadei nucleare americane, submarinele cu rachete balistice din clasa Ohio, patrulează constant, iar oficialitățile sunt foarte zgârcite în a oferi informații în ceea ce le privește. O situație cu totul neobișnuită a fost înregistrată la 1 noiembrie 2022 când USS Rhode Island a făcut o vizită publică la baza britanică din Gibraltar. Această vizită survine la puțin timp după ce, pe 19 octombrie, oficialii americani anunțaseră prezența unui general american pe submarinul USS West Virginia, aflat în Marea Arabiei! Submarinele clasei Ohio sunt considerate cele mai puternice nave de acest tip („boomer”) din lume, putând transporta 20 de rachete balistice Trident II D5, fiecare rachetă putând fi echipată cu 14 focoase nucleare. De la sfârșitul aceleiași luni, portavionul USS George H. Bush se află în Marea Adriatică, iar comandantul grupului naval, contraamiralul Dennis Velez, a declarat presei că „suntem pregătiți pentru orice”.

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU  este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…