Încheierea rapidă a războiului ruso-ucrainean a fost una dintre temele cele mai importante promovate în campania electorală a viitorului președinte Donald Trump. Odată câștigat fotoliul prezidențial de la Casa Albă, Trump a recunoscut că situația este mult mai complicată față de estimarea inițială, dar că va face eforturi pentru încheierea conflictului.
Marco Rubio (stânga) și Serghei Lavrov (dreapta) în prima zi a negocierilor de la Riad (sursa: AP)
O primă conversație telefonică cu omologul rus a avut loc în ziua de 12 februarie 2025. După o oră și jumătate de discuții, ambele părți au caracterizat pozitiv convorbirea. Dialogul a fost urmat de o convorbire telefonică între Trump și Zelenski. La scurt timp „s-a scurs” către media un „plan de pace american de 100 de zile”, care a generat îngrijorare atât la Kiev, cât și în majoritatea capitalelor europene. Conform acestui plan, primele discuții directe Zelenski-Putin vor fi angajate pe data de 1 martie, urmând a se ajunge la încetarea focului până în data de 20 aprilie, frontul înghețând pe linia din acel moment. Ucraina va trebui să-și retragă forțele din regiunea Kursk și să recunoască anexarea teritoriilor ocupate de ruși. SUA ar urma apoi să invite principalele puteri globale în calitate de mediatori la conferința de pace.
În aceeași zi de 12 februarie, Secretarul Apărării american, Pete Hegseth, i-a informat pe aliații din NATO în problema noii politici americane față de războiul ruso-ucrainean. Hegseth a subliniat că revenirea Ucrainei la granițele din 2014 este un „obiectiv nerealist care ar prelungi războiul și ar cauza mai multă suferință” și că ideea includerii Ucrainei în NATO nu are sprijinul SUA. În paralel, el a precizat necesitatea unor „garanții de securitate puternice care să asigură că războiul nu va reîncepe”, impuse prin stabilirea unei zone nemilitarizate pe linia dintre cele două armate, zonă protejată de „trupe capabile europene și neeuropene”, dar nu americane și nu ca parte a unei misiuni NATO.
Inițiativa americană a luat prin surprindere aliații europeni, care speraseră că vor fi consultați de administrația Trump înainte de angajarea unui dialog cu Rusia și că detaliile planului de pace american vor fi prezentate la Conferința pe probleme de securitate de la Munchen. Lucrările conferinței au debutat în ziua de 14 februarie, cu o critică dură făcută de vicepreședintele american, J. D. Vance, la adresa liderilor europeni pe problemele nerespectării libertății de exprimare și scăpării de sub control a imigrației. Vance a subliniat că politicile europene îl îngrijorează mai mult decât Rusia și China, pentru că pun sub semnul întrebării democrația. Discursul vicepreședintelui american a primit replici ferme din partea mai multor lideri europeni, diferența de viziuni asupra politicii mondiale între administrația Trump și leadershipul european trecând problema ucraineană în plan secundar.
Temerea că pacea va fi negociată peste capul Uniuni Europe și a Ucrainei a generat replica unor state europene, invitate de președintele Franței la o conferință de urgență în data de 17 februarie.
Summitul de urgență convocat la Paris s-a desfășurat fără participarea mai multor state europene, printre țările neinvitate plasându-se Ungaria și România, state ce aveau granițe cu Ucraina – fapt criticat de premierul italian, Georgia Meloni. Meloni a argumentat poziția sa prin faptul că prezența tuturor membrilor Uniunii Europene ar fi arătat că aceasta acționează unit și poate da un răspuns Statelor Unite susținut de toți membri uniunii. Întâlnirea informală de la Paris s-a încheiat fără a lua vreo decizie majoră.
În seara în care s-a încheiat summitul, echipele de negociatori americani și ruși aterizau la Riad, capitala Arabiei Saudite, pentru discuțiile bilaterale ruso-americane, discuții la care Ucraina sau statele europene nu fuseseră invitate. Înainte de începerea discuțiilor, SUA a trimis un chestionar către guvernele statelor Uniunii Europene la care acestea trebuiau să răspundă urgent. Chestionarul, incluzând 6 întrebări, ar fi trebuit să ofere negociatorilor americani o viziune asupra poziției statelor europene, înainte de începerea negocierilor. Prin aceste întrebări americanii încercau să afle ce țări ar fi dispuse să trimită trupe pentru menținerea păcii în Ucraina, ce sprijin din partea SUA este considerat necesar, ce număr de militari ar trebui desfășurați în Ucraina și pentru cât timp și ce măsuri ar trebui să ia americanii și partenerii lor dacă aceste trupe vor fi atacate de Rusia.
Rivalul cel mai periculos al SUA în viziunea administrației Trump, China, și-a arătat interesul pentru legături „sănătoase și stabile” cu Uniunea Europeană, necesare acum mai mult ca niciodată pentru a oferi „mai multă siguranță și stabilitate într-o lume turbulentă”, așa cum a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
