În fostul spațiu sovietic este foarte cunoscută o expresie ce semnifică o declarație amenințătoare lipsită de orice urmări: „ultimul avertisment chinez”. Expresia își are originea în anii 1950-1960, când numeroasele incursiuni ale aviației și marinei americane în spațiul controlat de China comunistă au generat câteva sute de „avertismente finale” din partea acesteia, fără a fi urmate de vreo acțiune concretă. Săptămâna trecută, întreaga planetă a stat cu sufletul la gură când tensiunile sino-americane în problema Taiwanului au atins cote nemaiîntâlnite.
De peste o jumătate de secol statutul politic al Taiwanului a stat la baza tensiunilor sino-americane. Republica Populară Chineză consideră insula parte componentă a sa, dar Taiwanul este condus de propriul guvern democratic încă din 1949. Sub protecția americană, refugiul naționaliștilor chinezi ai lui Chan Kai Shek s-a transformat într-una dintre cele mai puternice economii ale Asiei. Opțiunea pronunțat independentă a președintei Tsai Ing-wen (aleasă în 2016) și achizițiile substanțiale de armament american au tensionat considerabil relațiile cu Beijingul, care a suspendat toate legăturile oficiale cu insula și a devenit tot mai agresiv.
Pregătindu-se de al XX-lea Congresul Național al Partidului Comunist Chinez, unde speră să obțină un al treilea mandat de președinte al republicii (deși, din 1982, limita era de două mandate consecutive), Xi Jinping se confruntă cu serioase probleme interne cauzate de modul defectuos în care a fost gestionată criza COVID-19 și de scăderea drastică a ritmului de creștere a economiei chineze. În cele două mandate, Xi fusese un exponent al naționalismului chinez și al politicii „o singură China”, declarând în mai multe rânduri că Taiwanul va reveni sub autoritatea Beijingului, fie prin mijloace pașnice, fie prin folosirea forței. Intenția speaker-ului american Pelosi de a include în turneul său asiatic și o scurtă vizită în Taiwan a picat într-un moment extrem de prost pentru președintele chinez, ducând la declarații diplomatice și reacții militare foarte agresive în raport cu importanța vizitei. Faptul că un oficial american important a decis să viziteze un punct sensibil pentru naționalismul chinez – vizită neîncurajată de Casa Albă și chiar nerecomandată de Pentagon – i-a oferit ocazia să obțină o victorie politică importantă, arătând suficientă forță și fermitate cât să-i oblige pe americani să-și modifice planurile. Astfel, numeroși oficiali chinezi au calificat vizita drept „o provocare”, „un amestec în afacerile interne”, „o încălcare a suveranității”. „Armata chineză nu va sta cu brațele încrucișate și va lua măsuri de siguranță puternice și hotărâte pentru a contracara orice interferență a forțelor externe și încercare secesionistă de independență a Taiwanului și pentru a apăra ferm suveranitatea națională și integritatea teritorială a Chinei”, a declarat Tan Kefei, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Chinez.
Nancy Patricia Pelosi, în vârstă de 82 de ani, este prima femeie care a ocupat importanta demnitate de speaker (președinte) al Camerei Reprezentanților din Congresul american, fiind oficial al treilea om în stat. Este cel mai cunoscut critic al regimului de la Beijing, de mai multe decenii. În 1991, alături de alți doi congresmani, Pelosi a desfășurat un banner cu textul „în memoria celor care au murit pentru democrație în China”, chiar în piața Tiananmen din Beijing, locul în care, în 1989, trupele chineze au tras în studenții ce solicitau reforme. Actualul speaker s-a implicat activ în oferirea de azil în SUA disidenților și deținuților politici chinezi, dar și în protejarea autonomiei Tibetului și a minorității uigure, ambele amenințate de guvernul chinez.
Pelosi în piața Tiananmen (1991)
Încă de dinainte de vizită în presa americană s-a pus problema: „dacă nu putem asigura securitatea speaker-ului, cum vom putea asigura securitatea Taiwanului?”. Iar SUA au arătat că pot. Nu doar că zborul președintelui Camerei a beneficiat de o puternică escortă aeriană, dar în zonă a fost deplasat și Grupul de Luptă 5 din jurul portavionului „USS Ronald Reagan”, care navighează, în prezent, în apropierea Taiwanului.
Avionul lui Pelosi, cel mai înalt oficial american care a vizita Taiwanul în ultimii 25 de ani, cu steagul american vopsit pe coadă, a aterizat în seara de 2 august la Taipei. Zborul a suscitat un interes deosebit, cunoscutul site Flightradar24 încetându-și funcționarea când peste 700 000 de utilizatori l-au accesat simultan. Declarația delegației a păstrat tonul echilibrat, evitând orice referire cu caracter separatist: „Vizita noastră nu contrazice în niciun fel politica de lungă durată a Statelor Unite, ghidată de Legea relațiilor cu Taiwan din 1979, de angajamentele comune SUA-China și de cele șase asigurări. Statele Unite continuă să se opună eforturilor unilaterale de a fi schimbat status quo-ul”. În discursul său, speaker-ului a subliniat însă sprijinul oferit insulei: „delegația noastră a venit în Taiwan pentru a clarifica fără echivoc că nu ne vom abandona angajamentul față de Taiwan și suntem mândri de prietenia noastră de durată”.
Cum avertismentele nu a avut efect și nici manevrele militare din jurul insulei nu i-au impresionat pe americani, China a blocat practic insula, anunțând exerciții de-a lungul coastelor ei (extinse până la 7 august), în 6 zone, pătrunzând de mai multe ori în spațiul aerian taiwanez. Pe lângă restricționarea spațiului aerian și a navigației, pentru prima dată au fost lansate rachete deasupra Taiwanului. Conform armatei chineze, militarii au exersat realizarea unei blocade aeriene și navale a insulei, urmată de un asalt de pe mare care se va opri la puțin peste 20 km de Taiwan și apoi atacuri terestre. Practic, un exercițiu ce vizează invadarea insulei. Tehnica de luptă desfășurată a inclus rachete hipersonice DF-17, rachete balistice DF-11, alături de bombardierele H-6K, aeronavele multirol J-11, distrugătoare tip 052D și corvete tip 056A. Pentru prima dată, China a anunțat participarea celui mai modern avion din dotare, avionul de vânătoare cu tehnologie stealth J-20 „Dragonul puternic”.
Mai mult, limbajul Beijingului a căpătat tonul îngrijorător al retoricii Kremlinului. „După reunificare vom face o reeducare” a declarat ambasadorul Chinei la o televiziune din Franța, iar „exercițiul militar” din zona insulei a fost numit în discursurile oficiale, începând cu data de 3 august, „amplă operațiune militară”. Alături de SUA, Coreea de Sud și Japonia privesc cu îngrijorare situația din strâmtoare, iar Tokyo protestând după ce 5 rachete chinezești au căzut în apele din zona sa de exclusivitate economică.
Ambasadorul Chinei în Franța vorbind despre necesitatea reeducării taiwanezilor
Dincolo de câteva critici și de postarea în social-media, în stilul caracteristic, a fostului președinte Trump („ce face nebuna de Pelosi în Taiwan?”), clasa politică de peste ocean a avut o poziție unică, ce poate fi rezumată la o frază repetată foarte des de congresmanii republicani și democrați intervievați: „China nu poate decide unde călătoresc oficialii americani!”.
Poziția partidului de opoziție a fost exprimată în mai multe rânduri, inclusiv la televiziunile cunoscute pentru simpatiile republicane (Fox News fiind cea mai celebră). În data de 3 august, 26 de senatori republicani au semnat o scrisoare de susținere a vizitei speaker-ului Pelosi, reprezentantul lor, senatorul John Thune, declarând: „Administrația Biden greșește că nu a susținut această vizită. Guvernul chinez nu le poate spune oficialilor americani unde pot și unde nu pot merge… Nu trebuie slăbită poziția americană de susținerea a țărilor iubitoare de libertate din toată lumea. Președintele trebuie să arate putere!”
Cât de important este Taiwanul? Insula este cel mai mare producător de semi-conductori (92% din producția mondială), fără de care nu ar putea funcționa televizoarele, telefoanele, computerele, o serie de componente ale autovehiculelor, dar nici „armele inteligente”. Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) deține cele mai mari și mai sofisticate fabrici de producție a cip-urilor din lume. Cum un atac asupra insulei ar duce automat la stoparea producției, impactul economic la nivel global e ușor de întrevăzut. În SUA deja mai multe inițiative susțin producerea lor în țară pentru a elimina această vulnerabilitate, iar fabricanții de cipuri au primit importante subsidii. Foarte probabil, multe facilități de producție vor fi mutate din Taiwan în SUA.
În lumina tensiunilor recente, retragerea „umilitoare” a americanilor din Afganistan în debutul președinției lui Joe Biden, considerată un semn de slăbiciune, apare ca o decizie foarte inspirată. Renunțând la un angajament militar într-o zonă de interes redus, costisitor și contraproductiv, SUA s-au pregătit pentru confruntările cu principalii săi adversari, ce se conturau la orizont, și al căror deznodământ este crucial pentru întreaga planetă. Administrația Biden se pregătește să facă America „mai mare” ca niciodată, demonstrând că poate stopa ambițiile a două superputeri (una preponderent militară, cealaltă preponderent economică), în zone de conflict aflate pe continente diferite, la 8 000 km distanță.
Deocamdată, America a arătat forță și fermitate, iar China furie și agresivitate, păstrate însă în zona războiului psihologic. China nu-și poate permite un scenariu de tipul invaziei ruse în Ucraina, generator de izolare și sancțiuni. Poziția consolidată de soft-power îi aduce infinite beneficii, iar o invazie eșuată ar putea declanșa declarația de independență a Taiwanului și o reacție militară americană. Zicătoarea sovietică rămâne deocamdată valabilă, dar un nou Război Rece este în plină desfășurare.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
